Autoevaluarea la matematică


Autor: prof. Ileana Ioana
Școala gimnazială „I. L. Caragiale”, jud. Dâmbovița

Autoevaluarea este o metodă complementară de evaluare, cu valențe formative, ce permite aprecierea propriilor performanțe în raport cu obiectivele prestabilite. Folosind această metodă la matematică îi determinăm pe elevi să înțeleagă mai bine scopul sarcinii pe care o au de îndeplinit, modul în care este valorificat efortul lor. De asemenea, elevii pot compara nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învățării, pot să-și creeze un ritm propriu de învățare.
Autoevaluarea poate fi reprezentată de autoaprecierea verbală sau de autonotarea, mai mult sau mai puțin supravegheată de profesor.
Încurajarea elevilor să-și aprecieze performanțele proprii sau pe ale colegilor are multiple efecte benefice: elevul devine coparticipant la propria formare; elevii devin conștienți de eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;cultivă motivația intrinsecă față de învățătură și atitudinea pozitivă față de propria activitate.
Educatorul este cel care are posibilitatea să formeze și să dezvolte capacitatea de autoevaluare elevilor săi. Interiorizarea repetată a grilelor de evaluare cu care operează profesorul constituie o premisă a posibilității și validității autoaprecierii elevului. În afară de această modalitate implicită a educării capacității de autoevaluare, profesorii au la îndemână și alte instrumente în acest sens:
Autocorectarea sau corectarea reciprocă – este o practică ce-l ajută pe elev să dobândească autonomie în evaluare. Elevul este solicitat să descopere unele minusuri sau lacune ale sale sau ale colegilor în momentul exercitării unor sarcini de învățare. Acesta constituie un prim pas pe drumul conștientizării competențelor în mod independent;
Autonotarea controlată – în cadrul unei verificări, elevul are sarcina să-și acorde o notă. Cadrul didactic are datoria să argumenteze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor avansate. (fragment)