Managementul stresului și sănătate ocupațională -program de formare-


Autor: prof. Țîmpău Cristina
Grădinița cu P.P. Nr 271, București

1.CONTEXT
Activitatea profesională, ca şi modalitate esenţială a existenţei umane la care nu se poate renunţa, generează în societatea contemporană, cele mai multe situaţii stresante.
O perioadă lungă de timp, atenţia cercetărilor şi politicilor organizaţionale a fost centrată asupra factorilor şi pierderilor de profitabilitate, precum şi asupra lipsei tehnologiei necesare, lipsei strategiilor eficiente de marketing. Noile cercetări atrag atenţia asupra cauzelor „ascunse” ale pierderilor de profitabilitate. Una dintre aceste cauze ascunse este starea precară de sănătate a angajaţilor. Această stare este factorul cu impactul nagativ cel mai mare asupra rezultatelor organizaţiei.
Stresul reprezintă cea de a doua mare problemă de sănătate în muncă (după tulburările osteomusculoarticulare) în cadrul Uniunii Europene, afectând aproximativ unul din trei angajaţi. Parlamentul European este pe deplin implicat în abordarea problemelor legate de asistenţă psihologică a personalului. Prevenirea stresului în munca constituie unul din obiectivele formulate în Comunicatul Comisiei Europene pentru Angajare şi Probleme Sociale privind nouă strategie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Stresul în munca poate afecta pe oricine, poate apărea în orice sector de activitate şi în orice organizaţie, indiferent de dimensiunile acesteia. Conform prevederilor directivelor europene în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorii sunt responsabili de protejarea angajaţilor în raport cu nocivităţile profesionale, inclusiv în privinţa expunerii la riscuri psihosociale şi la stres în muncă. S-a estimat că în Statele Membre stresul în muncă implică costuri de peste 20 de miliarde de euro anual.
Stresul este unul dintre cele mai mari riscuri la locul de muncă aşa cum arată studiul ŢUC (Trades Union Congress, 2000), studiu realizat pe un eşantion reprezentativ de 9000 de angajaţi în domeniul sănătăţii. Raportul ŢUC – Focus on Health and Safety – arată că stresul este preocuparea principală a unuia din 3 reprezentanţi în domeniul sănătăţii ocupaţionale (66%) şi una dintre cele mai importante preocupări pentru toate sectoarele industriale. O serie de studii şi cercetări au punctat că aceste preocupări sunt realistic fundamentate. Studiul “Industrial Society” (2001) arată că 91% din managerii şi specialiştii de resurse umane chestionaţi considera că stresul este o problemă curentă în cadrul organizaţiilor în care ei activează. 36% dintre ei consideră că stresul este o problemă semnificativă iar 5% indica că este o problemă serioasă. Potrivit cercetărilor realizate de Health and Safety Executive (HSE, 2003) una din cinci persoane suferă de nivele ridicate de stres ocupaţional.
Costurile stresului sunt ridicate atât pentru indivizi, cât şi pentru organizaţii şi economie în general.
O altă iniţiativă a fost adoptată de WHO (Organizaţia Mondială a Sănătăţii – World Health Organisation – WHO), care a elaborat o „Strategie Globală pentru Sănătatea Ocupaţională” care a fost dezbătută finalmente în Italia în 2006, care viza îmbunătăţirea condiţiilor de muncă la nivel internaţional, obiectivul principal fiind asigurarea sănătăţii mentale şi fizice a angajaţilor.
2.JUSTIFICARE
Relaţia între muncă şi sănătate este foarte puternică. Numeroase studii au pus în evidenţă efectele pozitive ale muncii asupra sănătăţii: munca ne organizează programul, ne oferă un status social, creşte sentimentul de autoeficacitate şi stima de sine, ne permite să ne dezvoltăm o reţea socială pe care o putem accesa şi pentru a răspunde nevoilor din viaţa personală. În acelaşi timp însă, munca ne afectează negativ starea de sănătate. (fragment)