Dezvoltarea creativității în mediul familial


Autor: prof. Țîmpău Cristina
Grădinița cu P.P. Nr 271, București

În societatea actuală, creativitatea nu este o modă efemeră nici ca problemă de cercetare pentru psihologi, pedagogi, esteticieni, nici ca obiect al preocupărilor educaţionale. Ea este un produs al stadiului de civilizaţie la care a ajuns lumea contemporană, în care -spre deosebire de vremurile trecute- creativitatea a devenit obiectul unor acţiuni planificate, prin care este dezvoltată în mod deliberat, astăzi, problema dezvoltării creativităţii devenind o chestiune de politică economică şi de politică a educaţiei.
Procesul de creaţie este în strânsă legătură cu produsul activităţii. De fapt, produsul creaţiei este un criteriu de evaluare a creativităţii, el fiind unic şi valoros pentru individ, pentru grupul din care face parte sau pentru societate ca întreg.
Cunoaşterea factorilor creativităţii ocupă un loc central în problematica domeniului, focalizând preocupările unui mare număr foarte mare de cercetători. Anca Munteanu arată că “orice studiu sistematic şi consistent de creatologie reclamă analiza factorilor creativităţii, respective a acelor component care populează dinamic şi mozaical această realitate”. Autoarea optează pentru clasificarea realizată de Marian Bejat, clasificare la care a intervenit cu unele modificări şi suplimentări de detaliu.
Simplificând problema creativităţii, considerată rezultanta cristalizată superior a personalităţii, autoarea propune cooperarea multiplă dintre trei mari categorii de factori:
1.Factorii psihologici: intelectuali, nonintelectuali, aptitudini speciale, factori abisali;
2.Factorii biologici: eraditate, vârstă, sex, sănătate mintală;
3.Factorii sociali: condiţii socio-economice şi cultural, condiţii educative.
Analiza individual a acestor factori este “dificil de realizat, deoarece ei evoluează într-o simbioză greu de disociat, cu multiple virtuţi compensatorii.”
Necesitatea socială privind creativitatea e favorizată, în sensul că fiecare om este interest în progresul social-economic (prin poziţia sa de proprietar, producător şi beneficiar), apoi prin idealul educativ de formare a omului nou şi lupta lui pentru traducerea lui în viaţă. Secolul nostru favorizează creativitatea în sensul cel mai deplin al cuvântului şi n-ar fi exclus se fie denumit “secolul creativităţii” Motivaţia unei persoane de a crea depinde şi de cerinţele societăţii în care trăieşte.
În domeniul meu de activitate, fenomenul familie este deosebit de important, impunându-se prin caracterul timpuriu al intervenţiilor sale şi astfel devine atelierul primelor ucenicii ale copilului, pentru că, aşa cum afirmă T. Parsons: “familiile sunt necesare pentru că personalitatea umană nu este născută şi fiindcă ea trebuie construită”( Amabile, M., Teresa).
Famila funcţionează triadic: tatăl-principiul autorităţii, mama-principiul afectivităţii, fraţii şi surorile-principiul rivalităţii. Pârghia afectivă evocată este liantul care orchestrează funcţiile sale (de reglare, de socializare, de individualizare). (fragment)