Studiu de specialitate – Rima în poezia simbolistă românească


Autor: drd. Albu Nicoleta-Petronela

Abordarea acestei cercetări a pornit de la dorinţa de a folosi pragmatismul mijloacelor statistice în analiza retoricii poeziei simboliste românești.
Am analizat un material cuprinzător, reprezentativ pentru opera celor mai semnificativi autori asociați cu poezia simbolistă românească: Alexandru Macedonski – 383 de poezii ce însumează 7350 de versuri, Ștefan Petică – 97 de poezii grupate în 1820 de versuri, George Bacovia – 272 de poezii ce însumează 3554 de versuri și Ion Minulescu – 186 de poezii a 6358 de versuri.
Pentru a evidenţia particularităţile legate de rimă am analizat cuvintele de la finalul fiecărui vers, plasate în poziția ictusului forte, care în opinia lui Mihai Dinu „reprezintă, de departe, cel mai important parametru prozodic, întrucât el structurează discursul poetic, marchează limitele versului, dă naştere cezurii şi delimitează emistihurile, face perceptibilă rima şi creează condiţiile pentru organizarea strofică a textului. Într-adevăr îi datorăm ictusului forte posibilitatea de a scrie corect după dictare o poezie fără a ne înşela asupra frontierei dintre versuri, chiar şi atunci când acestea sunt albe” (Mihai Dinu, Schimbări de paradigmă în abordarea structurii versului clasic românesc, în Studii și cercetări lingvistice, București, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, 2/2006, p. 245).

Am identificat diferitele tipuri de rimă, funcţie de poziţia în strofă notând următoarele tipuri de combinaţii: aaa, aabb, abba, abab, aaxx, axxa, axax, liber. S-a folosit liber acolo unde nu există nici o relaţie de rimă în seria de versuri analizată. Pentru fiecare vers am urmărit relaţia de rimă într-un interval de şapte versuri consecutive, trei înainte, trei după versul analizat. Datele obţinute sunt prezentate în graficul următor.
Ştefan Petică este tributar unei formule clasice în care predomină versul ritmat, în principal rimă abab în aproape jumătate din rimele identificate. Deschiderea spre modernitate este reprezentată substanţial de cele peste 12% de versuri libere. (fragment)