Prelucrarea suprafeţei materialelor textile prin plisare


Eleva: Stancu Vasilica
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău
Coordonator: prof. Doina Andrei

În componenţa produselor de îmbrăcăminte pot fi incluse repere sau elemente pe suprafaţa cărora s-au realizat prelucrări tehnologice altele decât cele prin coasere, cum ar fi: termolipirea, imprimarea prin diverse procedee, plisarea, corodarea cu laser, şifonarea, sudarea etc. Scopul acestor prelucrări este, în general, estetic dar în unele cazuri, ca de exemplu la termolipire sau sudare, scopul estetic poate fi subordonat celui funcţional.

Plisarea materialelor textile se poate realiza manual sau mecanic. În primul caz, se prelucrează bucăţi de material cu dimensiuni relativ reduse. În cel de al doilea caz, plisarea se aplică materialelor textile prezentate sub formă de metraj, operaţia respectivă realizându-se cu o productivitate foarte mare, în condiţii de calitate superioară a rezultatelor obţinute. În prezent există maşini de plisat automate, la care adâncimea cutelor poate fi reglată între 0,2 şi 5 cm, la o singură maşină fiind posibil de obţinut în jur de 30 de modele diferite de pliseuri.

În activitatea de creaţie a modelelor confecţionate din materiale plisate se obişnuieşte să se definească printr-o serie de termeni specifici câteva tipuri de pliseuri mai des utilizate. Astfel, termenul de „pliseuri acordeon” se referă la pliseurile cu margini paralele, cu lăţimea pliseurilor peste 0,5 cm. Pliseurile cu adâncimea cuprinsă între 0,2 şi 0,5 cm se definesc uneori drept „cute crystal”, iar pliseurile cu margini dispuse radial sunt cunoscute în general sub denumirea de „pliseuri soley”.

Se prezintă în continuare o serie de exemple de utilizare a acestui procedeu de prelucrare a suprafeţei materialelor textile în diversificarea formei şi imaginii produselor de îmbrăcăminte.