Studiu de specialitate: Tendinţe privind dezvoltarea structurilor tricotate din urzeală


Autor: prof. Doina Andrei
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficienţe Auditive Buzău

  1. 1.      Elemente generale

În domeniul producerii tricoturilor din urzeală, pe plan mondial se remarcă realizări deosebite privind concepţia mecanică şi introducerea electronicii în funcţionarea maşinii şi programarea desenelor, ceea ce a permis pe lângă o creştere importantă a vitezei de lucru şi o diversitate nebănuită a structurilor.

Tricoturile din urzeală au cunoscut o dezvoltare explozivă şi s-au impus mai ales în domeniul produselor „inteligente”, înregistrând tendinţe de creştere, comparativ cu celelalte materiale textile.

Pe lângă aplicaţiile de uz general (articole de îmbrăcăminte exterioară şi lenjerie), specifice materialelor textile, tricoturile din urzeală deţin o pondere însemnată pentru următoarele destinaţii:

Ÿ  perdele, dantele, articole de corsetărie;

Ÿ  ambalaje;

Ÿ  plase de protecţie;

Ÿ  plase pentru activităţi productive, sport, timp liber;

Ÿ  geotextile;

Ÿ  decorarea interiorului mijloacelor de transport, în special, tapiţarea scaunelor vehiculelor;

Ÿ  articole medicale;

Ÿ  strat de bază la realizarea materialelor compozite.

Tricotarea din urzeală reprezintă un procedeu flexibil de realizare a materialelor textile, flexibilitate care este atractivă atât pentru constructorii de maşini, cât şi pentru producătorii de textile. Această tehnologie permite:

Ÿ  diversitate structurală într-o paletă largă, de la structuri compacte, până la „deschise”;

Ÿ  posibilitatea obţinerii de rapoarte de desen de dimensiuni diferite, de la desene geometrice mici, până la înălţimi practic nelimitate, iar lăţimea maximă a raportului este egală cu cea a tricotului;

Ÿ  obţinerea diferitelor forme, potrivit destinaţiei („croite” la dimensiuni);

Ÿ  alegerea lăţimii tricotului, funcţie de necesităţi, fără să fie afectată viteza de tricotare (toate ochiurile dintr-un rând se formează simultan);

Ÿ  prelucrarea fără dificultate a unei largi game de fire, de la cele clasice (groase sau fine), până la fire de sticlă, carbon, aramide;

Ÿ  dirijarea proprietăţilor tricoturilor (rezistenţă la rupere, permeabilitate, stabilitate dimensională etc.), conform cerinţelor impuse de utilizare.

  1. 2.      Analiza direcţiilor de dezvoltare a structurilor tricotate din urzeală

Tricotarea din urzeală oferă largi posibilităţi de diversificare a structurilor, atât din punct de vedere estetic, cât şi sub aspectul proprietăţilor caracteristice.

În dezvoltarea tricoturilor din urzeală se manifestă, pe de o parte, tendinţa de optimizare a celor existente, în ceea ce priveşte parametrii structurii, iar pe de altă parte, se urmăreşte crearea de noi structuri speciale.

În continuare, se evidenţiază câteva tendinţe de dezvoltare, abordate pe grupe de legături şi structuri.

Tricoturile din urzeală realizate cu un singur sistem de fire, cu formarea uneia din legăturile fundamentale, se utilizează ca atare, datorită proprietăţilor elastice, mai ales în domeniul tehnic. Totodată, ele pot constitui ca element de bază, care împreună cu o matrice, determină obţinerea materialelor compozite.

Urmărind realizarea de tricoturi cu elasticitate deosebită, nu numai prin utilizarea de fire corespunzătoare, ci şi prin structură, se extinde aria de aplicabilitate a legăturilor Köper (caz în care se ajunge la o elasticitate a tricotului de 30 %, datorată numai structurii), prin depunerea firului pe 3 ace vecine.

Cât priveşte combinarea de legături fundamentale, se au în vedere evoluţiile diferite şi cu năvădiri nepline (evoluţii complementare). (fragment)