Utilizarea mediilor virtuale de învățare în școala românească


Autor: eleva Florescu Iasmina
Clasa a IX-a E, Colegiul Economic Buzău
Profesor îndrumător: Căpriță Paraschiva

Necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi corecte a realităţii înconjurătoare duce la creşterea volumului de informaţii ce trebuie analizat şi deci la necesitatea utilizării calculatorului în procesul instructiv-educativ.Învăţământul electronic (virtual, online) cunoscut sub denumirea sa în limba engleză de „e-Learning” este termenul folosit pentru a defini sistemul de învăţământ în care un rol primordial este ocupat de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii.E-Learning-ul:este dinamic (conţinut actualizat);operează în timp real;permite colaborarea între indivizi (elevii pot învăţa unii de la alţii, pot comunica cu profesorii);este individual (fiecare participant poate selecta activităţi relevante pentru bagajul propriu de cunoştinţe); este extensiv (materialele didactice pot proveni de la mai multe surse).

AEL educaţional nu este doar un software ci un instrument de lucru util pentru elevi şi pentru profesori deopotrivă. Facilitează înţelegerea materiilor predate şi creşte eficienţa învăţării, este prietenos ca interfaţă şi structură, flexibil şi uşor de transpus în orice limbă. Este o platformă modernă de e-Learning pentru că nu necesită prezenţa fizică a elevului în sala de curs. Acesta poate studia şi exersa atât la şcoală cât şi acasă.Elementele educaţionale ale unui sistem de predare-învăţare virtuală sunt: interacţiunea, feedback-ul, organizarea lecţiilor, repetiţiile, tehnicile motivante, notele structurale, aplicaţiile, discuţiile în grup dintre profesori şi elevi şi dintre elevi.Elementul instructiv se bazează pe interacţiunea dintre elev-elev, dintre profesor-elev, şi elev-material de curs. Alte elemente ale instruirii sunt exerciţiile şi feedback-ul, care dezvoltă atitudini pozitive pentru învăţare. Instruirea prin învăţământul virtual trebuie să dezvolte motivaţia elevilor.