Un copil…


Autor: eleva Ilie Luiza
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău
Coordonator: prof. Doina Andrei

Stau şi mă plimb pe străzile pustii, pline de mirosul ploii ce curge neîncetat şi îmi udă şuviţele de păr. Ştiu că sunt la începutul vieţii şi poate nici nu am început să am frământările, gândurile şi grijile de care se lovesc zi de zi cei mai mari ca mine. Sunt un copil, un copil care încă mai râde la soare, visează fără limite, se joacă mereu cu vorbele şi plânge din orice. Sunt un copil cu părul blond, în care pătrund nărăvaş razele soarelui, sunt un copil cu ochii albaştrii în care se oglindeşte cerul, sunt un copil vesel care dăruieşte iubire, care e capabil să ierte orice. Sunt încă un copil şi nu mă simt foarte norocoasă, pentru că viaţa nu mi-a dat poate prea multe şanse şi nu întotdeauna le-am valorificat la superlativ. Privesc de jur împrejur la ceilalţi copii. Atât potenţial zace în inocenţa lor, încât am putea reclădi o lume a zâmbetului veşnic şi a păcii interioare.
Totul e un joc, copilăria e un joc… poate chiar un joc de noroc pentru cei mai puţin norocoşi ca mine. Luăm parte la confruntări, ne creăm un trecut, trăim în prezent şi avem un viitor comun. Nu avem limite atunci când dansăm, ne învârtim şi nu ameţim… avem sufletul pur şi totul e uşor ca zborul unui fulg de nea. Magia există când suntem copii, norocul, dragostea necondiţionată, iertarea, încrederea… totul există când suntem copii.
Sunt un copil căruia nu-i poţi lua ce are mai drag pe lume, nu-i poţi fura sentimentele, nu-i poţi înşela încrederea. Nimeni nu poate face asta. Suntem norocoşi, reuşim, ne bucurăm… dăm greş, plângem şi o luăm de la capăt. Apropo! Ce e copilăria? Eu sunt copilăria, noi toţi, cuvintele gingaşe, surâsul cristalin, serile pline de poveste, plimbările în parc, prima lacrimă, primul cuvânt… totul!

În fiecare din noi se află un copil, un suflet blând ce aşteaptă să-şi dezvăluie farmecul, care crede în bunătate, fericire şi ideal.
Sunt copii care trebuie să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, copii pentru care dragostea înseamnă atât de mult tocmai pentru că le lipseşte. Aceşti copii au nevoie doar de o şansă pentru a-şi demonstra valoarea. E atât de greu să ajungi la sufletul unui copil, însă e o aventură care merită într-adevăr trăită. Copii detectează artificialitatea, minciuna şi egoismul, oricât de mult ai încerca să-ţi maschezi atitudinea. Merită să lupţi pentru a câştiga încrederea unui copil, căci inima lui e mai preţioasă decât o comoară, mai fragilă decât o floare, mai bogată decât întreaga avere a lumii.