Studiu de specialitate – Providența divină – realitate și în zilele noastre


Autor: prof. Dirle Vasile Daniel
Școala Gimnazială Alexiu Berinde, Școala cu cls. I-VIII Nr 1 Seini

Prin pronia dumnezeiască sau prin providenţa divină se înţelege în teologia creştină purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de creatură (om) şi faţă de lume. Astfel Dumnezeu îşi manifestă mărinimia lui fără de margini: ,,Căci El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi!”(Matei 4.44), suţine creaturile sale într-o existenţă ordonată ,,căci în El trăim şi nemişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre preoţii voştri: căci ai lui neam şi suntem!”(Fapte 17.28), îndrumă toate evenimentele şi acţiunile îngerilor: ,,Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre!”(Facere 45.5).
În teologie distingem trei mari direcţii ale proniei dumnezeieşti: conservarea lumii, cooperarea sau conlucrarea cu lumea, guvernarea lumii din partea Creatorului. În cadrul conservării lumii vedem cum Dumnezeu este stăpân peste urgii şi furtuni (Iov 37.3), viaţa oamenilor este dată şi luată de divinitate: ,,Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci căci în ziua în care vei mânca cei muri negreşit!”(Facere 2.17).

Astfel prin această idee a conservării lumii accentuez faptul că Domnul are grijă ca lumea să ajungă la scopul suprem: să cunoască bunătatea lui şi să se mântuiască. Atât creatura cât şi creaţia beneficiază de asistenţa divinităţii. Cu lucurile neînsufleţite Domnul conlucrează în sensul că are grija ca universul necreat sa-şi desfăşoare activitatea în funcţie de parametrii pentru care au fost creaţi: ,,Soarele şi-a conoscut apusul său, pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte”(PS.103, 20-31).

Cu omul Dumnezeu conlucrează în funcţie de aspiraţiile sale, de aptitudinile sale, luminându-i calea nu anulându-i libertatea, fiindcă punctul terminus al oricărui creştin este desfavârşirea: ,,Fiţi desăvârşţi precumşi Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este”(Matei, 48). Guvrenarea lumii din partea Domnului se realizează îm sensul că atat omul, coroana creaţiei, cât şi natura sunt conduse de legile intrinseci pe care Dumnezeu le-a sădit în interiorul fiecaruia dar şi printr-o acţiune externă din partea lui Dumnezeu dacă este cazul. ,,Pus-ai hotar apelor peste care nu vor trece, se vor nici întoarce ca să acopere pământul”(Psalmi, 103,9). (fragment)