Studiu de specialitate – Inteligență tradițională versus teoria inteligențelor multiple


Autor: prof. înv. primar Petrescu Bogdan – Cristi
Școala Gimnazială Curtișoara

Cel mai adesea oamenii acceptă o definire a inteligenţei care este sinonimă cu scorul unui test tradiţional de inteligenţă, test creat de Alfred Binet şi Theodore Simon în 1905 la Paris, pentru a evalua rezultatele academice ale elevilor şi a determina care dintre tinerii parizieni din clasele primare vor reuşi şi care vor avea parte de eşec. Descoperirea lui Binet a devenit cunoscută sub numele de “test de inteligenţă” şi s-a bucurat de un real succes în toată lumea. Tradiţionalul “test de inteligenţă” determină performanţele şcolare cu exactitate, dar ele sunt numai un predictor pasiv al performanţelor profesionale după şcoală.
Foarte curând însă acest test a fost folosit pentru a măsura inteligenţa omului, adică indicele nivelului de dezvoltare al inteligenţei stabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică exprimat printr-un raport înmulţit cu 100. Testul Stanford – Binet pleacă de la premisa conform căreia oamenii se nasc cu o cantitate fixă de inteligenţă al cărui nivel nu se schimbă pe parcursul vieţii şi care se constituie din abilităţi logice şi verbale.
După teoria lui H. Gardner, oamenii au cel puţin opt inteligenţe, fiecare corelată cu o zonă specifică de pe creier. Fiecare persoană are un profil unic de inteligenţă, manifestat în moduri diferite. El defineşte „o inteligenţă” ca fiind:
 Calea prin care un individ poate să-şi rezolve problemele de viaţă reală.
 Abilitatea de a crea un produs sau de a oferi un serviciu care este de valoare în cel puţin o cultură.
 Potenţialul de a găsi sau de a crea soluţii care să faciliteze noi achiziţii.

Pe baza schemei criteriilor pentru o inteligenţă, H. Gardner a identificat opt inteligenţe:
Inteligenţa corporal-kinestezică: aptitudinea de a folosi corpul pentru a exprima idei şi sentimente şi a rezolva probleme. Cuprinde abilităţi fizice cum ar fi coordonarea, flexibilitatea, viteza şi echilibrul. Asiguraţi elevilor oportunităţi pentru întreceri fizice în timpul lecţiei de limbă străină.
Inteligenţa intrapersonală: aptitudinea de a înţelege punctele tari, punctele slabe, stările sufleteşti, interesele, dorinţele şi intenţiile. Cuprinde abilităţi pentru a înţelege asemănările şi diferenţele faţă de alţii: ce vă place, ce nu vă place, ce simţiţi într-o situaţie, cum vă comportaţi când sunteţi trişti. Dezvoltaţi şi încurajaţi elevilor dorinţa de a-şi investiga şi exprima preferinţele, de a vorbi despre ei înşişi, de a-şi înţelege stilurile de învăţare.
Inteligenţa interpersonală: aptitudinea de a înţelege stările sufleteşti, sentimentele/ emoţiile, motivaţiile şi intenţiile altei persoane. Aceasta cuprinde abilităţi cum ar fi răspunsul eficace dat altor persoane într-un mod pragmatic. Antrenaţi elevii să participe în proiecte comune, să lucreze în echipe, să se asculte unii pe ceilalţi, să fie empatici, să rezolve împreună conclicte şi probleme.
Inteligenţa lingvistică: aptitudinea de a folosi eficace cuvintele, atât oral, cât şi în scris. Cuprinde abilităţi cum ar fi aptitudinea de a vă aminti informaţii, de a convinge pe cineva să vă ajute, de a comunica uşor (în diferite limbi). Creaţi elevilor un mediu bogat, prin materiale la care să se uite sau să le asculte şi despre care să scrie. Iniţiaţi multe oportunităţi pentru interacţiunea între elevi, elevi- profesori.
Inteligenţa logico-matematică: aptitudinea de a folosi eficace numerele şi de a raţiona bine. Cuprinde abilităţi cum ar fi înţelegerea proprietăţilor de bază ale numerelor şi principiului cauzei şi efectului, ca şi abilitatea de a anticipa, utilizând mecanisme simple, de tip cauză-efect. Oferiţi elevilor posibilitatea de a face experimente cu numere, dar nu numai şi de a folosi simple aparate ori programe de computer. (fragment)