Studiu de specialitate – Educabilitatea


Autor: prof. înv. primar Petrescu Bogdan – Cristi
Școala Gimnazială Curtișoara

Prin expresia educabilitate, psihopedagogii desemnează potențialul de formare umană sub influența factorilor de mediu sau educaționali.
Din punct de vedere teoretic, educabilitatea reprezintă o categorie pedagogică fundamentală care exprimă puterea sau ponderea educaţiei în dezvoltarea personalităţii.
Sub raport funcţional-educativ, educabilitatea reprezintă capacitatea specifică a psihicului uman de a se modela structural şi informaţional sub influenţa agenţilor educaţionali şi sociali. Ceea ce defineşte fiinţa umană din punctul de vedere al educabilităţii, constă în faptul că omul, dezvoltarea sa ca personalitate, este în primul rând produs al modelării socio-culturale, îndeosebi educaţionale.
În determinarea dezvoltării psihofizice a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre ereditate, factorii de mediu și educație. Acești factori direcționează și condiționeaza sub aspect cantitativ și calitativ dezvoltarea oricărei persoane.
Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, sub forma codului genetic, informații/mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenență sau individul, constituindu-se în premisa biologică a dezvoltării. Aceste informații se reflectă în însușirile fizice, biochimice și funcționale, în plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea, echilibrul și mobilitatea proceselor de excitație și inhibiție, particularitățile anatomo-fiziologice ale analizatorilor și ale glandelor cu secreție internă, predispozițiile către o formă sau alta de evoluție a stării de sănătate. Altfel spus, caracterele ereditare reprezintă expresia morfologică sau funcțională a ceea ce este stocat în genomul celulei ca informație genetică înglobată în genă. În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe gene, care conlucrează pentru a exprima un anume caracter.
Factorul ereditar generează un anumit tip de conduită, acesta având o mare importanță în procesul de structurare a personalității, dar faptul nu se poate explica independent de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației.
Ereditatea îşi face simţită prezenţa în formarea personalităţii individului în măsura în care ceilalţi doi factori îi permit. În condiţiile în care mediul de viaţă al individului este unul favorabil, iar acţiunea educativă ce se exercită asupra lui este una de calitate, posibilele influenţe negative ale eredităţii sunt foarte puţin simţite în personalitatea acestuia. Astfel, se explică faptul că există copii care nu sunt foarte bine dotaţi intelectual, dar care reuşesc să facă faţă exigenţelor şcolare, fiind stimulaţi şi dirijaţi de părinţi cât şi de cadrele didactice, atingând performanţe neaşteptate.
De asemenea există şi situaţii contrare, în care copii dotaţi din punct de vedere ereditar nu se pot ridica la nivelul aşteptărilor deoarece nu li se creează condiţii favorabile de viaţă şi de studiu.
Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor și condițiilor de viață cu care individul interacționează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale, în diferite etape de evoluție. (fragment)