Studiu de specialitate: Cercetări privind cauzalitatea comportamentului deviant la elevi


Autor: prof. Doina Andrei
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

1. Introducere
Prevenţia şi recuperarea comportamentului deviant la elevi este un proces unitar, arhicomplex, care necesită organizare raţională, bazată pe cunoaşterea circumstanţelor, condiţiilor şi cauzelor care provoacă acest fenomen, în vederea aplicării programelor psihocorecţionale corespunzătoare.
Prezenta investigaţie, prin conţinutul său, abordează problema devianţei comportamentale, problemă cu care societatea contemporană se confruntă cu tot mai multă acuitate. Ea îşi propune analiza şi sinteza literaturii ştiinţifice de specialitate cu privire la esenţa şi factorii cauzali ai devianţei comportamentale.
2. Rezultatele investigaţiei ştiinţifice
Prin noţiunile cauză, pricină, factor sau factor cauzal avem în vedere acele fenomene, circumstanţe şi condiţii care provoacă, generează, determină, contribuie şi înlesnesc apariţia, dezvoltarea şi consolidarea diferitor forme ale comportamentului deviant.
Modelele etiologice elaborate în legătură cu geneza devianţei au dat naştere unui număr mare de teorii explicative. Ele pot fi incluse în două mari categorii:
teorii nepsihologice;
teorii psihologice.
Din prima categorie fac parte teoriile biologice, constituţionale, sociologice, economice.
Prezintă interes deosebit teoriile psihologice care pun accentul, cu prioritate, pe caracteristicile persoanei, pe structura personalităţii şi elementele ei componente, pe finalităţile învăţării şi interacţiunii sociale, acestea fiind considerate drept cauze principale ale comportamentului deviant. Teoriile psihologice ca, de altfel, şi cele biologice şi sociologice fiind multe la număr, pot fi convenţional împărţite în:
teorii propriu-zis psihologice;
teorii psihosociale.
Din primul grup fac parte teoriile psihanalitice, care pleacă de la concepţia formulată de către S. Freud privind existenţa în structura psihică a persoanei a celor trei categorii de forţe:
a)iraţionale (id sau sinele). Acesta este locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, izvorul principal de energie al psihismului;
b)raţionale (ego sau eul). Se prezintă ca sistem conştient de producere şi control al comportamentului la nivelul căruia se rezolvă conflictele dintre sine şi supraeu;
c)morale (superego sau supraeul). Instanţa dată are o funcţie prohibitivă, care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconştiente.
Forţele menţionate, din perspectiva teoriei lansate de către S. Freud, sunt în permanentă dispută privind asigurarea conduitei. În concordanţă cu acest model explicativ, comportamentul criminal, spre exemplu, este caracterizat de un supraeu slab, care nu poate controla tendinţele inconştiente produse de către sine. (fragment)