Modalități de gestionare a situațiilor de agresivitate la clasele primare


Autor: prof. înv. primar Erzsébet Kolbaszer
Școala Gimnazială Nr. 1 Carei, jud. Satu Mare

În clasa de elevi ca grup social, gestionarea situaţiilor conflictuale trebuie să pornească de la o foarte bună cunoaştere a fiecărui membru în parte. Este utilă colectarea datelor prin mijloace şi instrumente cât mai variate, pentru o cunoaştere mai bună a caracteristicilor fiziologice şi psihocomportamentale ale elevilor. Chestionare aplicate atât părinţilor, cât şi copiilor, observarea directă a comportamentelor în clasă şi în afara clasei, cunoaşterea situaţiei familiale, a dorinţelor şi neajunsurilor copiilor, pot constitui punct de plecare în realizarea unui plan de acţiune pentru combaterea violenţei.
În elaborarea unei strategii de gestionare a situaţiilor conflictuale, de un real ajutor este colaborarea învăţătorului cu psihologul sau consilierului şcolar. Modalităţile de abordare a situaţiilor de violenţă sau de agresivitate verbală sau fizică diferă de la un caz la altul. De-a lungul celor trei ani de când conduc colectivul de elevi, m-am confruntat cu numeroase manifestări de agresivitate în rândul copiilor. Aceştia provin din medii defavorizate social, existând cazuri numeroase de familii dezorganizate, de părinţi plecaţi în stăinătate pe perioade îndelungate, de abuz sau neglijare datorate unui slab mediu educogen în care au trăit aceste familii. Elevii aceştia prezintă un real potenţial de abandon şcolar şi numeroase comportamente antisociale, cu predilecţie-limbaj licenţios şi agresivitate fizică împotriva colegilor.
Am încercat intervenţia imediată în situaţiile de criză create, îndeosebi în timpul pauzelor, atunci când, predilecţia pentru acte reprobabile creşte. În timpul orelor conduse de mine, elevii au un comportament normal, deranjând uneori orele de religie, unde toleranţa profesorului este peste medie. Atunci, elevii devin agitaţi, ies din bănci, ignoră sfaturile şi rugăminţile profesorului, îşi rezolvă anumite conflicte totul pornind de la atragerea lor de către trei-patru colegi mai gălăgioşi. Aceşti copii provin din familii nevoiaşe cu un grad scăzut de cultură. Ei au lipsit pe perioade îndelungate, astfel că mai mulţi dintre ei au repetat anul o dată sau de mai multe ori, nefăcând faţă cerinţelor şcolare ori refuzând să mai vină la şcoală.
Voi prezenta cazul unui copil cu probleme de agresivitate şi modalităţile pe care le-am abordat în încercarea de a modifica comportamentele lui indezirabile. S. A. este un elev provenit din repetenţie, venit în clasa a II-a. El nu cunoştea semnificaţia tuturor literelor nu ştia să facă adunări şi scăderi ce trec peste ordinal zecilor. În privinţa comportamentului şi-a arătat felul de a aborda lucrurile prin atitudini de luare în derâdere a colegilor mai lenţi în citire sau în activităţile matematice, deşi el însuşi avea dificultăţi în acest sens, vorbea neîntrebat, şi pe cât posibil ca să atragă atenţia prin râsete zgomotoase, cerea mereu atenţia mea, şi feed-back-ul pentru o realizare cât de mică(foarte des) deranjând ora cu expresii de genul (e bine?, e frumos?) ceea ce denotă atât nesiguranţa cât şi dorinţa de a atrage atenţia. Uneori a luat iniţiativa de a face sarcini care nu i s-au trasat, fără să aştepte confirmarea mea. Atunci i-am dat anumite sarcini însă de multe ori s-a repezit, era neglijent, iar acţiunile lui tindeau să distrugă obiectele cu care venea în contact. (fragment)