De unde vine motivația educabililor?


Autor: prof. Ionela Tatiana Racolța
Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare

În procesul de învățare, motivația joacă un rol esențial, deloc neglijabil. Prezența ei reală poate să fie cheia succesului, la fel cum absența ei poate duce cel mai probabil la eșec. Însă cine e responsabil de crearea și stârnirea motivației educabililor de orice vârstă?
Fără îndoială, cadrele didactice au datoria și responsabilitatea de a-și motiva elevii prin propunerea de activități variate și crearea de contexte de învățare interesante, menite să îi implice activ pe elevi, să îi atragă, să le stârnească interesul, imaginația și curiozitatea. Prin selecția de subiecte abordate, prin formele de prezentare a conținutului, prin atitudinea lor față de elevi și învățare, prin conștiinciozitatea, dăruirea, umorul lor, profesorii sunt cei care pot câștiga simpatia elevilor și interesul lor într-un anumit domeniu. Cu toate acestea, cadrele didactice nu sunt singurele responsabile pentru motivarea educabililor lor. Ele pot doar să îi încurajeze prin vorbă și prin fapte.
Până la urmă, adevărata motivație trebuie să izvorască dinăuntrul fiecărui individ. Ea se bazează pe interesele, nevoile și convingerile fiecărui individ. Educabilii trebuie să fie conștienți de faptul că un cadru didactic nu poate să îi învețe o disciplină dacă ei nu sunt dispuși să ia asupra lor o parte din eforturi. În fapt, procesul de învățare e un parteneriat între profesor și elev și fiecare trebuie să își aducă contribuția pentru a asigura succesul demersului educativ. Cu alte cuvinte, educabilii ar trebui să preia responsabilitatea propriei educații, să-și aloce timp pentru studiu individual și să fie dispuși să depună efort pentru a-și atinge țelul. Ei ar trebui să aibă clar formulate în minte motivele care îi determină să purceadă pe drumul spre educație, motive, care, bineînțeles, pot varia în funcție de vârstă, interese și nevoi. Cu cât motivele sunt mai puternice și atitudinea elevilor este mai pozitivă, cu atât învățarea se va produce mai repede și mai ușor.

În concluzie, motivația pentru învățare poate fi sporită din exterior, de către un cadru didactic, însă o motivație extrinsecă nu va fi niciodată la fel de puternică ca și una intrinsecă, venită din interiorul educabililor, din dorința lor de cunoaștere și perfecționare. În final, indiferent de tipul de motivație al educabililor, este clar că un elev foarte motivat va avea mai mult succes decât unul care nu reușește să-și găsească motivația.