Copilăria


Autor: eleva Bondilă Adriana
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău
Coordonator: prof. Doina Andrei

Copilăria nu poate să fie descrisă în cuvinte, ci doar emoţia simţită care mă cuprinde când îmi amintesc de ea. Nimic pe lumea asta nu cred că este mai important decât copilăria.
Când îmi amintesc de copilărie realizez că este una dintre cele mai preţuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din suflet, şi mă cuprinde o nostalgie şi un dor nespus de toate zilele acelea în care nu ştiam că viaţă este complicată, plină de răutate şi durere. Poate nici în momentul de faţă nu ştiu ce este viaţa cu adevărat, însă sunt adolescentă şi am început deja să am probleme şi necazuri.
Copilăria este ca un basm, ca o poveste în care putem să facem orice, să fim prinţese, să avem palate, să ne întâlnim cu balauri cu şapte capete, să fim eroi din film sau din desene animate, ori să călătorim spre alte tărâmuri doar închizând ochii.
Atunci când suntem mici râdem şi plângem în aceeaşi zi, ne supărăm din orice prostii, că ăla nu se joacă cu mine, celălalt mi-a furat o jucărie… şi ne dorim să creştem repede mari, fără să ştim că trăim cea mai frumoasă perioadă din viaţa noastră, în care nu ne vom mai putea întoarce. Copii fiind nu ştim să deosebim răul de bine, zicem că nu suntem îndeajuns de fericiţi, vrem ceva mai mult, însă cu adevărat nu ştim exact ce-i fericirea, ci doar o avem în noi.
Pe măsură ce trec anii intrăm ca într-o ceaţă, începem să ne maturizăm, să fim mai serioşi, să zâmbim din ce în ce mai puţin… ne apropiem de sfârşitul copilăriei, începem o altă etapă din viaţă noastră, devenim adolescenţi. De acum gândim altfel, simţim altfel, avem emoţii diferite şi începem să avem dorinţe şi visuri. Ne amintim cu nostalgie de „clipa” copilăriei pentru că atunci aveam tot ce ne doream.
Copiii din ziua de azi nu se mai bucură de astfel de copilării deoarece ei se nasc şi locuiesc în oraşe aglomerate şi foarte poluate, fac cunoştinţă cu noua tehnologie şi devin dependenţi de ea. Ei nu mai obişnuiesc să iasă afară să se joace cu prietenii din vecinătate, să se plimbe prin parc cu rolele sau bicicleta, să se joace cu păpuşile în scara blocului sau să bată mingea în parcare. Copilăria este „furată” de noua tehnologie, astfel îşi pierde conţinutul şi e dominată de egoism, complexe şi de nefericire.