Bariere în comunicarea didactică


Autor: prof. dr. Carmen Țugui
Colegiul Național ,,Gh.Asachi”, Piatra-Neamț

Procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare, fiind, el însuşi un act de comunicare. Comunicarea conţine un potenţial educativ, presupunând: transmiterea de cunoştinţe, formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale, dar şi transmiterea codurilor caracteristice fiecarei ştiinţe. Aşadar, între comunicare şi educaţie există un evident raport de interdependenţă.
Datorită complexităţii ei şi existenţei unei multitudini de abordări şi definiţii, nu există o terminologie unitară, vorbindu-se de comunicarea didactică sau educaţională, pedagogică.
Sursele comunicării didactice sunt reprezentate de:
Mesajul didactic şi educaţional al profesorului ;
Manualul şcolar;
Reviste, cărţi, atlase, hărţi;
Materiale didactice;
Filme didactice;
Lecţii televizate sau radio-difuzate,etc.
Elementele comunicării didactice includ:
Emiterea mesajului didactic de către profesor sau o altă sursă de informaţie, de la o anumită distanţă;
Canalul prin care se transmite mesajul;
Receptarea mesajului de către elevi;
Stocarea şi prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de către elevi, a corecturilor sau a completărilor de către profesor).
Se înţelege prin bariera în comunicare orice lucru sau fenomen/stare care reduce eficienţa şi fidelitatea transmiterii mesajelor.
Barierele în comunicare prezintă caracteristici negative ce au condus la neutilizarea capacitaţilor pozitive ale acestora. Mai mult, paradoxal, conceptele de barieră şi de conflict au condus la optimizarea comunicării, nu la diminuarea eficienţei acesteia. Pentru optimizarea procesului de comunicare este important a se lua în considerare ceea ce poate rezolva/dezvolta bariera de comunicare.
Altman, Valenzi şi Hodgetts (Altman, S., Valenzi, E., Hodgetts, R., 1985) consideră drept bariere majore în eficienţa comunicării: blocajele emoţionale (situaţiile în care se poate afla un elev timid la un examen oral), repertoriile comunicaţionale diferite, incapacitatea emiţătorului de a se exprima adecvat,caracteristicile personale ale unuia sau altuia dintre comunicatori.
William Haney (apud De Vito, J., 1988) evidenţiază faptul ca acea bariera serioasă privind comunicarea (lipsa unui repertoriu comun între comunicatori), numită ratarea înţelesului, se manifestă în două forme:
a) două persoane pot utiliza cuvinte diferite cărora le dau acelaşi înţeles; la prima vedere, între aceştia există dezacord, dar, la nivel de înţeles, acordul e posibil;
b) două persoane utilizează aceleaşi cuvinte, dar le dau înţelesuri diferite. La suprafaţă, acordul pare posibil, dar, la nivelul înţelesului, de profunzime, cele două persoane se află în dezacord. (fragment)