Studiu comparativ – Metode clasice – metode interactive


Autor: prof. înv. primar Sorina Cadia
Școala Gimnazială Racovița – Timiș

Un învăţământ modern trebuie să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: capacitate de comunicare şi cooperare, gândire critică, creativitate, abilităţi de relaţionare şi muncă în echipă, atitudini pozitive şi adaptabilitate, implicare şi responsabilitate. Aceste cerinţe pot fi soluţionate prin utilizarea în activităţile de învăţare a strategiilor activ-participative şi a metodelor interactive. Metodele interactive învaţă copiii, încă de la cele mai mici vârste, să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele.
Eficientizarea procesului de învăţământ se poate realiza prin îmbinarea unor metode clasice, tradiţionale, cu metode moderne, interactive. În funcţie de conţinuturi, de obiectivele operaţionale ale fiecărei activităţi, cadrul didactic trebuie să aleagă metoda cea mai potrivită într-un anumit moment, să-şi construiască demersul didactic printr-o împletire de activităţi de învăţare, metode adecvate, forme diferite de organizare a colectivelor de elevi.

Rolul cadrului didactic este acela de a selecta metodele pe care le va utiliza, de a le aplica în mod creativ atât pe cele tradiţionale cât şi pe cele moderne. Aşa cum sintetiza Constantin Cucoş în „Istoria pedagogiei” (2001), nu trebuie să renunţăm la nimic din ceea ce a fost valoros şi eficient de-a lungul timpului, ci să adăugăm elemente de noutate care pot aduce îmbunătăţiri, să ne adaptăm schimbărilor impuse de societate, să fim receptivi la nou, aplicând în mod creativ fiecare metodă.
„Putem stăpâni prezentul şi putem să creăm viitorul în măsura în care avem puterea de a privi înapoi. Ne raportăm la trecut nu pentru a-l întrona, a-l eterniza, ci pentru a-l duce mai departe sau, dacă e cazul, pentru a-l depăşi. Trecutul poate să lumineze traseul ce-l avem în faţă. Validitatea unor schimbări este dată şi de ancorarea acestora în experienţe exemplare, impuse de-a lungul timpului. Privirea retrospectivă poate da consistenţă viziunii noastre prospective. Dar, la fel de bine, trecutul ne poate feri de a mai greşi, de a reactiva ceva ce nu a fost bun…”
Avantajele metodelor clasice:
 Sunt metode consacrate, verificate, cu bune rezultate în practica pedagogică;
 Permit transmiterea unui volum mai mare de cunoştinţe şi informaţii într-un timp mai scurt;
 Verificarea şi evaluarea cunoştinţelor prin metode clasice este individualizată şi obiectivă;
 Eficiente pentru comunicarea de noi cunoştinţe.
Avantajele metodelor interactive:
 Stimulează efortul şi productivitatea individuală şi sunt importante pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite;
 Promovează interacţiunea dintre elevi, elevi şi profesor, ducând la o învăţare activă;
 Presupun atât cooperarea cât şi competiţia, promovând învăţarea interactivă;
 Încurajează participarea tuturor elevilor;
 Stimulează creativitatea şi iniţiativa;
 Permit întărirea coeziunii grupului şi angajează elevii în evaluare;
 Dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, logice şi interpersonale;
 Elevul devine un coparticipant activ la propria formare. (fragment)