Studiu de specialitate – Gestiunea stocurilor prin programare


Autor: prof. Titu Neacșu
Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, Timișoara

IPOTEZA:
Desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor în cadrul unităţilor economice impune asigurarea unor cantităţi corespunzătoare de resurse materiale: materii prime şi materiale, combustibil , piese de schimb, semifabricate de diverse tipuri etc.
Întrucât consumul resurselor are un caracter continuu iar aprovizionarea se face de regulă la anumite momente, se pune problema determinării cantităţilor de resurse ce trebuie stocate între momentele de reaprovizionare pentru asigurarea continuităţii procesului economic.
ABORDARE:
Prin gestiunea ştiinţifică a stocurilor se urmăreşte fundamentarea deciziilor privind conducerea procesului de consum-aprovizionare. În cadrul gestiunilor ştiinţifice a stocurilor un rol important îl are stabilirea pe baza unor modele economice-matematice a nivelului stocurilor din diferite resurse şi momentelor la care se face reaprovizionarea.
Modelele prezentate în acest capitol sunt destinate iniţierii cititorului în probleme ce fac obiectul optimizării deciziilor privind procesul de stocare. Caracteristic pentru aceste modele de stoc este faptul că fenomenul economic s reprezintă volumul de materii prime, materiale, produse finite etc. care trebuie să existe în unitate la diferite momente. Prin determinarea valorii extreme a funcţiei F(s) rezultă stocul s0 care minimizează această funcţie. Modelele din această clasă au aplicaţii în diverse domenii de activitate: producţia industrială, circulaţia mărfurilor, operaţii financiare etc.
Se poate spune că un model de stoc reprezintă un instrument cu ajutorul căruia se minimizează volumul de fonduri ce se imobilizează în procesul de stocare şi în acelaşi timp se asigură continuitatea procesului de producţie sau desfacere. Trebuie precizat că în aplicaţiile ce se referă la satisfacerea cererii consumatorilor se poate pune problema maximizări venitului net ce rezultă din activitatea de desfacere a produselor. Principalele elemente care intervin într-o gestiune de stocuri sunt :
1.Cererea de articole notată U şi care poate fi deterministă sau aleatoare;
2.Perioada de livrare notată, care şi ea poate fi deterministă, poate să depindă de volumul comenzii de aprovizionare sau poate fi aleatoare;
3.Nivelul stocului.
BENEFICIU:
În funcţie de condiţiile concrete ce caracterizează fenomenul analizat se pot lua în considerare următoarele niveluri de stoc: nivel maximal, capacitatea limită de stocaj, nivelul minimal. Nivelul de alarmă, nivelul de reaprovizionare; (fragment)