Însușirea cunoștințelor de informatică prin metoda exercițiului


Autor: prof. Both Lidia
Palatul Copiilor Arad

În alegerea metodelor folosite în studiul disciplinelor de informatică trebuie să avem în vedere care dintre obiectivele operaţionale sunt urmărite, ce cunoştinţe noi vor asimila elevii şi ce cunoştinţe deja dobândite în cadrul altor discipline vor fi utilizate. Cert este că informatica poate adopta şi adapta metode de predare de la alte discipline, dar adaptarea trebuie să se facă ţinând cont de: dinamica conţinuturilor şi particularităţile metodice ale predării disciplinei, participarea prioritar conştientă a elevului la procesul de autoinstruire şi studiul informaticii atât ca disciplină autonomă cât şi ca instrument operaţional al altor discipline.
Întrucât însuşirea cunoştinţelor de informatică este legată de exersarea utilizării unor soft-uri de aplicaţie sau de rezolvarea unor probleme de programare, o metodã des utilizatã este metoda exerciţiului. La modul cel mai general, exerciţiile pot fi privite ca acţiuni concrete efectuate în mod conştient şi repetat în scopul dobândirii unor priceperi şi deprinderi noi pentru a uşura anumite activităţi şi a contribui la dezvoltarea unor aptitudini.
Metoda exerciţiului prezintă o serie de avantaje: se poate forma o gândire productivă, creatoare, oferă posibilitatea câştigării unei anumite independenţe, oferă posibilitatea iniţierii unui dialog cu obiective precise asupra unor metode şi soluţii, activează atitudinea critică şi poate creşte discernământul elevilor în privinţa celor mai bune metode de lucru, oferă o anumită posibilitate profesorului pentru a analiza şi evalua activitatea sau performanţele generale ale unui elev. Prin urmare, exerciţiile sunt acţiuni efectuate în mod conştient şi repetat de către elev cu scopul dobândirii unor priceperi şi deprinderi şi chiar cunoştinţe noi, pentru a uşura alte activităţi şi a contribui la dezvoltarea altor aptitudini.
Metoda nu contribuie numai la formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru cu calculatorul, ci contribuie substanţial la dezvoltarea unui raţionament flexibil şi operant. Pentru profesor, alegerea, formularea şi rezolvarea problemelor şi apoi exploatarea rezultatelor obţinute constituie o sarcină de importanţă deosebită. Alegerea problemelor este condiţionată de programă, de succesiunea prezentării noţiunilor, metodele de rezolvare ce pot fi folosite şi de elevii cărora li se adresează.
Formularea problemelor trebuie să ţină cont de noţiunile cunoscute de elevi, să fie clară, concisă şi să folosească limbajul de specialitate numai în măsura în care este cunoscut elevilor. Rezolvarea trebuie să aibă în vedere obţinerea rezultatelor pe căi clare şi uşor de verificat, reţinerea tipurilor de raţionamente folosite, deschiderea perspectivei pentru rezolvarea unor probleme analoage sau mai complexe. Folosirea rezultatelor obţinute trebuie să vizeze lămurirea conţinuturilor în cunoaşterea noţiunilor învăţate şi adâncirea semnificaţiei lor, asimilarea metodelor de rezolvare şi aplicarea lor în rezolvarea altor probleme. (fragment)