Studiu de specialitate – Rolul şi importanţa activităţilor extracurriculare în dezvoltarea armonioasă a copilului


Autor: ed. Pop Marioara
Şcoala Gimnazială Lăpuş, Maramureş

 

     „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor..” (Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.

Procesul educational din gradiniţă şi şcoală presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfaşurate în grădiniţă şi şcoală în afara activităţilor obligatorii sau activităţi desfaşurate în afara grădiniţei. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se desfăsoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor şi învăţătoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.

Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formare caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului.În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor.

În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţăîintr-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinţ punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.

Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, vizite.În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, preşcolarii şi şcolarii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natura, faţă de om şi realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen si modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

Plimbările prin natură din această toamnă , frunzele ruginii ,stolurile de păsări care se pregăteau de plecare,frumuseţea deosebită a acestui anotimp le vor rămâne în suflet celor mici , creandu-le emoţii estetice.La vârsta preşcolară şi şcolară mică , copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispusi să actioneze în acest sens .Ca educatori, trebuie să le oferim în mod gradat , în acord cu particularităţile de vârstă , cunostinţe ştiinţifice , să organizăm activităţi educative privind protejarea mediului înconjurator: curăţarea naturii, , a mediului de joacă , ocrotirea unor animale. (fragment)