Studiu de specialitate: Evaluarea obiectivă a randamentului şcolar


Autor: prof. înv. primar Burdeţi Oniţa
Şcoala Gimnazială Cepari, Jud. Bistriţa-Năsăud 

            Demersul evaluator se prezintă ca acţiune intreprinsă din afara fenomenului evaluat asupra acestuia. Referindu-ne la evaluarea rezultatelor  şcolare, aprecierea emisă de educator asupra rezultatelor obţinute de educabili se prezintă ca acţiune realizată de educator şi suportată de educabili. Dar, demersul în sine produce şi unele efecte formative, dacă se are în vedere faptul că prin chiar modul în care educatorul îi apreciază pe educabili îi învaţă şi cum trebuie să-şi aprecieze rezultatele pe care le obţin la învăţare. Prin acestea, procesul de formare a educabililor încorporează şi acţiune evaluatoare.

În acelaşi timp, activitatea didactică prezintă şi o altă caracteristică. Ea se realizează, în cele mai multe cazuri, de către un grup de persoane- educatori asupra unui grup, de regulă, mai numeros decât cel amintit. Ca în orice activitate realizată cu participarea unor grupuri, între componenţii acestora se stabileşte o multitudine de relaţii de conlucrare, de condiţionare reciprocă, inclusiv relaţii de interevaluare, fiecare component al grupului fiind interesat nu numai de ceea ce face personal, ci şi de ceea ce fac ceilalţi membri ai grupului.        

Aceste caracteristici ale acţiunilor umane sunt proprii şi activităţii didactice. În consecinţă, alături de acţiuni evaluative se produc şi frecvente procese de autoevaluare şi interevaluare, cu menţiunea că ele privesc nu numai relaţia educator-educabili, ci şi relaţiile dintre educatori, respectiv dintre educabili. Mai mult decât atât, dezvoltarea capacităţii autoevaluative, atât la educatori, cât şi la educabili, devine un obiectiv major al activităţii de formare a acestora.                                                                                                 Autoevaluarea reprezintă orice demers prin care se realizează cunoaşterea stării unui fenomen, îndeplineşte o funcţie de reglare a oricărui sistem.Experienţa demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea încetează de a mai fi utilă.                                                                                             În fiecare copil normal şi sănătos pot fi formate şi dezvoltate capacităţile necesare îndeplinirii sarcinilor şcolare. Totul depinde de organizarea şi desfăşurarea corespunzătoare a activităţii lor.Atât cantitatea şi calitatea cunoştinţelor, cât şi dezvoltarea intelectuală generală depind de motivaţia elevului pentru învăţătură, de însuşiri morale şi voliţionale a căror cunoaştere este obligatorie pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente cu elevii respectivi. Cunoaşterea fiecărui elev, a inteligenţei sale generale, a nivelului de pregătire şi a evoluţiei lui în diferite etape ale şcolarizării necesită observarea sistematică a activităţilor, aplicarea testelor de evaluare, examinarea asupra însuşirii lecţiilor, discuţii cu părinţii şi discuţii individuale cu elevii, având ca sistem de referinţă cerinţele programei şcolare.

Evaluarea prin probe scrise se realizează prin diferite tipuri. Testele curent se realizează individual şi  sunt un mod de asigurare a conexiunii inverse, rapid şi eficient. Elevul, ştiind că învăţătorul îi va aplica un test, se va strădui să participe activ la lecţie. Ar fi bine ca în nici o lecţie să nu lipsească munca independentă. Testele de evaluare sumativă aplicate la sfârşitul unei unităţii de învăţare, oferă învăţătorului informaţii privind calitatea activităţii realizate şi efectele acesteia exprimate în nivelul de pregătire a elevilor. Ele fac necesară aplicarea unor măsuri recuperatorii.

Testele de evaluare sumativă de la sfârşitul semestrului se pregătesc prin lecţii de recapitulare. Rezultatele pot fi comparate cu cele din evaluarea iniţială.

Este demonstrată posibilitatea educării capacităţii de autoapreciere la elevi, pe baza însuşirii de către aceştia a criteriilor care legitimează judecăţile de valoare emise. Acţiunile de autoapreciere a rezultatelor şcolare, de către elevi, influenţează pozitiv motivaţia şi atitudinea acestora faţă de învăţare, le oferă satisfacţia muncii rodnice împlinite şi îi face încrezători în forţele proprii, semnalează dificultăţile cu care se confruntă elevii, erorile pe care le comit, permit îmbunătăţirea stilului educatorului în ceea ce priveşte utilizarea sistemului de notare.Dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare este stimulată de promovarea strategiei evaluării formative. (fragment)