Studiu de specialitate – Copilul şi temele pentru acasă


Autor: prof .înv.primar Cîrstea Georgeta
Şcoala Gimnazială, Işalniţa, Dolj

Odată şcolar, copilul începe să aibă propriile responsabilităţi, mult mai multe decât atunci când se ducea la grădiniţă. Începe să aibă responsabilităţi în ceea ce priveşte viitorul său, în devenirea sa ca adult. Printre responsabilităţile sale se numără şi temle pentru acasă.

            Definite drept” sarcini încredinţate elevilor de profesorii de la şcoală spre a fi îndeplinite în timpul orelor din afara şcolii”( Cooper), temele de acasă, ca parte a curriculum-ului, declanşează percepţii şi atitudini variate la elevi, părinţi sau învăţători: unii le supraapreciază, alţii le resping, unora le provoacă fericire, altora le provoacă lacrimi.

Ca principiu, acestea reprezintă o exersare a celor pe care copilul- elev le învaţă în timpul orelor de curs, de data aceasta fiind o activitate independentă. În acest fel, se doreşte ca rezultat final, consolidarea informaţiilor achiziţionate la şcoală şi dobândirea abilităţilor necesare pentru satisfacerea unor sarcini, care presupun reguli, utilizarea cunoştinţelorşi a altor instrumente care vin să îl susţină în satisfacerea sarcinii( căutarea unor cuvinte în dicţionare, folosirea calculatorului). Temele pentru acasă contribuie la educarea voinţei şi atenţiei, a ordinii şi punctualităţii, a perseverenţei şi capacităţii de a învinge greutăţile.

Un studiu realizat de H. Cooper asupra temelor pentru acasă în America relevă efectele potenţial pozitive asupra succesului şcolar, fiind văzute ca un auxiliar al instruirii, un mijloc de formare al tehnicilor de studiu independent de educarea personalităţiisau un factor care influenţează relaţiile copil- părinţi sau părinţi- şcoală.

La ciclul primar, tema pentru acasă are efecte potenţiale pe termen lung, fiind un mijloc de dezvoltare a deprinderilor de scris, citit, socotit care în final pot influenţa notele sasu evoluţia şcolară a elevilor.

Dat fiind rolul formator al temei pentru acasă, este ncesar ca tema să fie inteligibilă pentru elevi, să fie accesibilă pentru a putea să fie realizată de elevul însusi, dimensionată ca vbolum ţinând cont de particularităţile de vârstă sau individuale ale elevilor, în clasă să fie pregătită temeinic, învăţătorul să explice fiecare sarcină de lucru pentru a se asigura că elevii le-au înţeles. O altă cerinţă a temei este că ea trebuie să fie diferenţiată în funcţie de particularităţile fiecărui elev , şi ceea ce consider a fi foarte important , trebuie să fie controlată , atât cantitativ cât şi calitativ, pentru a-i înţelege valorea formativă pentru ca dacă nu se verifică mai bine nu formulă temă pentru acasă. În formularea temei trebuie acordatăo atenţie deosebită tipurilor de exerciţii care se formulează. Nu trebuie să se regăsească în teme exerciţii care nu au fost lucrate  în clasă, sau să dăm ca temă xerciţii de transcriere a ceea ce s-a făcut în clasă.

Trebuie să se renunţe la temele vast, numeroase, care nu ţin seama de particularităţile de vârstă ale copiilor, dat fiind faptul că după un program de 4-5 ore în învăţământul primar scade capacitatea de efort al copiilor, se reduc posibilităţile de memorare a datlor şi de concentrare a atenţiei. (fragment)