Studiu de specialitate: Succesul – insuccesul şcolar


Autor: prof. înv. primar Burdeţi Oniţa
Şcoala Gimnazială Cepari, Jud.Bistriţa-Năsăud

Întotdeauna învăţarea este orientată spre atingerea unor obiective anticipate şi conştientizate pe plan mintal.            Învăţarea antrenează întreaga personalitate a copilului, solicitând efort din partea acestuia. Este vorba în acest caz de ansamblul însuşirilor şi capacităţilor implicate în procesul învăţării.Întrucât, învăţarea, spre deosebire de  joc, presupune efort, de regulă, copiii ca şi adulţii  manifestă tendinţa de a evita greutăţile.

Consecinţa care rezultă de aici este aceea a dozării efortului prin gradarea sarcinilor, evitând alunecarea pe panta transformării învăţării într-o povară pentru elevi.

Putem defini succesul-insuccesul şcolar ca exprimând gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului şi solicitările obiective ce i se adresează în procesul de învaţământ. Detaliind această paradigmă vom spune că succesul şcolar, reuşita la învăţătură, va desemna concordanţa ce se stabileşte între solicitări şi nivelul dezvoltării psihofizice ale elevului, iar insuccesul, eşecul, este un indice al discordanţei dintre cei doi poli. În consecinţă, calitatea acestor performanţe, măsurate sau evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente docimologice, constituie criteriu de apreciere a eficienţei procesului de învăţământ şi cadru de referinţă pentru analiza succesului,insuccesului şcolar.Nuanţarea este impusă de diferenţele care există între elevi în ceea ce priveşte posibilităţile lor interne de a răspunde la solicitările externe,succesul,insuccesul şcolar.presupunând cu necesitate raportarea performanţelor la aceste posibilităţi. De exemplu, un rezultat evaluat cu nota 7 se înscrie în limitele succesului pentru un elev cu posibilităţi mai reduse sau poate fi estimat insucces pentru un elev cu posibilităţi mai mari. Succesul şi insuccesul şcolar îmbracă forme concrete de manifestare, diferite de la o situaţie la alta sau de la un elev la altul. Criteriul eficienţei urmează să fie întregit cu manifestările psihopedagogice pe care le implică asemenea stări. În ceea ce priveşte insuccesul şcolar se poate face distincţie între insuccesul generalizat şi cel particular. În primul caz este vorba de elevi care întâmpină dificultăţi de adaptare la viaţa şcolară în ansamblu, care nu fac faţă baremurilor minime la majoritatea obiectelor de învăţământ. În cea de a doua categorie sunt incluşi elevii care întâmpină greutăţi la unele obiecte de învăţământ sau pentru o anumită perioadă de timp.

Insuccesul şcolar este un fenomen dinamic, evoluţia lui parcurgând mai multe faze. Se pot delimita două faze, una iniţială ce îmbracă forma rămânerii în urmă la învăţătură şi alta finală de insucces evident, relativ stabil, fapt consemnat prin corigenţă şi repetenţie, pe când rămânerea în urmă la învăţătură este o fază premergătoare, cu manifestări oscilante care prevestesc eşecul.

Din punct de vedere pedagogic important este de a preveni şi preîntâmpina insuccesul şcolar şi nu de a-l consemna şi analiza după ce el a devenit o stare reală.Prevenirea presupune în acest caz intervenţie conştientă, întemeiată pe cunoaşterea eventualelor cauze care ar putea genera nereuşita în activitatea de învăţare. Asemenea cauze sunt legate nemijlocit de anumite distorsiuni intervenite la nivelul factorilor care concură la obţinerea unui randament ce satisface succesul şcolar. Întrebarea de ce unii elevi reuşesc să facă faţă acestor solicitări, iar alţii nu, respectiv de ce unii gustă din cupa succeselor, iar alţii din cea a insucceselor, de ce unii copii devin elevi buni,iar alţii elevi slabi, polarizează tot mai mult preocupările psihopedagogiei. (fragement)