Studiu de specialitate – Insuccesul şcolar nu e o fatalitate


Autor: prof. înv. preṣcolar Giurcău Alina
Grădiniṭa Tirioi-Larga, Jud. Gorj

Problema succesului şi a insuccesului şcolar   i-a preocupat pe mulţi învăţători, părinţi, dar şi pe unii elevi. Deseori ne întrebăm ,,De ce acest copil nu poate să înveţe mai bine?”, ,,De ce nu-i place la şcoală?”, ,,Ce trebuie să fac eu ca părinte sau profesor să-l îndemn spre învăţătură?”.

Unii, însă, şi-au pus întrebări precum: ,,Ce-i determină pe unii copii să înveţe?”, ,,De ce acest copil are succes şcolar sau de ce are note bune?”, ,,Cum s-a produs această dorinţă de a învăţa şi de a fi un viitor om intelectual?” Aceste întrebări pot continua pentru că numărul lor este mare.

Succesul şcolar constă în ,,obţinerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale finalităţilor învăţământului, iar insuccesul se referă la rămânerea în urmă la învăţătură sau la neîndeplinirea cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv educativ, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate”.

Succesul şcolar se manifestă prin rezultate maxime la învăţătură, examene, concursuri. Succesul şcolar presupune cunoaşterea de sine, conştientizarea forţelor, mobilizarea în depăşirea obstacolelor, perseverenţa în depăşirea lor.

În spatele succesului şcolar se află renunţări la activităţi plăcute  atăt ale copiilor cît şi ale părinţilor,  neliniştea şi teama de nereuşită.

Succesul depinde de numeroşi factori ce ţin de structura individului.

Insuccesul  înseamnă  eşec,  nereuşită, înfrîngere sub povara propriei neputinţe sau a greutăţilor exterioare. Insuccesul şi eşecul sunt respinse de societate, de colectivitate, de individ. Ca reacţii faţă de insucces apar dispreţul, dezamăgirea, cumpasiunea care, pe unii îi alină, pe alţii  îi umileşte.

Insuccesul şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror efecte se manifestă negativ asupra integrării sociale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii.

Unul dintre cele mai complete tablouri ale cauzelor care pot produce eşecul şcolar sunt :

-Organizarea defectuoasă a învăţământului

-Atitudinea negativă a familiei

-Dezorganizarea celulei familiale, tensiunile şi conflictele dintre părinţi

-Existenţa de tensiuni în relaţia elev – învăţător

În realitate mulţi copii eşuează  şcolar: ei termină şcoala doar pentru că-i împingem noi (fie părinţii , fie profesorii) s-o facă indiferent dacă ştiu ceva sau nu. Dar există un sens mai important în care copiii eşuează: cu excepţia câtorva (o mână de copii) ei nu reuşesc să-şi dezvolte mai mult decât o mică parte din capacitatea lor  extraordinară de învăţare, înţelegere și creare cu care s-au născut şi de care s-au folosit pe deplin doar în primii doi sau trei ani de viaţă. (fragment)