Violenţa – un fenomen îngrijorător!


Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci
Colegiul Tehnic de Marină “A.I.Cuza”- Constanţa

Trăim într-o societate în care violenţa a devenit un fenomen îngrijorător, o stare de spirit obişnuită. De aceea trebuie să tragem un semnal de alarmă şi să acţionăm pe toate căile pentru eradicarea acestui fenomen complex care se extinde pe zi ce trece sub toate formele. Violenţa în cadrul familiei are consecinţe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psiho-comportamentală a copiilor, membrii ai acelei familii. Ca observatori ale unor scene de violenţă în familie, copiii vor fi influenţaţi din punct de vedere comportamental, emoţional şi social. Fiecare copil va reacţiona diferit, în funcţie de temperamentul lui, rangul în familie, vârstă, sex, durata şi intensitatea violenţei precum şi în funcţie de sănătatea mentală a mamei. In urma primului contact cu violenţa din sânul familiei, copilul are tendinţa să extindă comportamentele violente şi asupra altor persoane din mediul extra-familial (grup de prieteni, şcoală etc). A creşte într-o casă cu violenţă are un efect devastator pentru starea de bine a copilului şi pentru propria lui stimă. Ce recepţionează acesta trăind într-o casă unde au loc acte violente :

  1. Este numai vina mea pentru problemele familiei mele. Ar fi fost totul mult mai bine dacă nu m-aş fi născut.
  2. Ma simt foarte singur. Nimeni nu are problemele pe care le am eu.
  3. Sunt nesemnificativ şi total lipsit de valoare. Mă consider un ratat.
  4. Nu-mi pot controla viaţa, sunt o victimă şi voi rămâne mereu o victimă.

Intr-un climat familial în care violenţa predomină, copilul învaţă că este ceva normal să loveşti sau să fii lovit, mai ales în numele dragostei. Astfel acesta va riposta în acelaşi fel în situaţia în care va fi agresat de alţii, iar când va deveni adult va considera că violenţa este o cale normală de a rezolva o varietate de probleme. Din punct de vedere fizic, la aceşti copii, pot apărea boli inexplicabile, creştere sau pierdere în greutate, oprirea creşterii la cei mici, întârzierea în dezvoltare, tendinţă la accidente şi multe altele. Primele semne de afectare din punct de vedere emoţional ar fi anxietatea intensă (plâns excesiv, frustrare rapidă), sentimentul de vinovăţie (se simte răspunzător de ceea ce se intâmplă în familia lui), de frică (frică de abandon, frică de a nu i se intâmpla ceva), după care se ajunge la stări de mânie (copiii în general nu sunt capabili să exprime altceva) şi izolare. Comportamentul acestor copii poate deveni ori extrem de agresiv ori extrem de pasiv, pot avea tulburări de somn (frică de coşmaruri), unii dintre ei ajung să-şi părăsească familia  şi pot deveni cu uşurinţă consumatori de alcool şi de droguri. (fragment)