Studiu de specialitate – Opera folclorică locală – parte integrantă a folclorului românesc


Autor: prof. Cristina Stan
Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca-Chiojdului, Buzău

Ca in atâtea locuri de pe intinsul tării noastre, constiinţa folclorului, specifică satului românesc, este prezentă şi in comunitatea sătească a Chiojdului. Credinţele şi obiceiurile stravechi, indeosebi cele privind momentele importante ale vietii omului – nasterea, căsătoria şi moartea,  prezintă un mare interes pentru localnici.

Indiscutabil, folclorul chiojdean este arhitectura acestor meleaguri. Folclorul local exprimă un intreg univers de gânduri, stări si sentimente, credinte si relatii sociale, fiind astfel o autentică enciclopedie anonimă, realizată intr-o formă artistică elevată.

Străveche vatră folclorică, zona Chiojdului a constituit o punte de legatură, de interferentă a creaţiei populare locale cu folclorul din zona Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei. Elementele de influentă, departe de a dizolva fondul creaţiei, au fost grefate pe elementul creator in sensul integrării lor intr-o concepţie proprie. Iată de exemplu “Cantecul haiducesc” de la moş Gheorghe Oprea din satul Plescioara, comuna Chiojdu:

Of, frunză verde şi-un dudău,

Of, Buzău, Buzău, Buzău!

Surpaţi-s-ar malul tău,

Să crească iarba dudau,

Să pască si murgul măeu.

Of, Buzău, Buzău, Buzău!

Face-s-ar un pod mereu,

Să treaca şi bun si rau

Să treacă şi-un frate-al meu,

Călare pe-un mândru’ leu.

Pe urmă să trec si eu

Să mai ies colo pe vale

Ca sa ma asez in cale.

In calea ciocoilor

In trecerea oilor.

Of, Buzău, Buzău, Buzău!

Ce vii umflat ca un zmeu

Asupra capului meu?

 

Si eu stau pe cal mereu,

Ciuda mare, rău ce-mi pare

C-a venit Buzăul mare.

De nu-l pot trece caălare.

Tot cu mâna pe pistoale

Si cu ochii tot pe vale.

Of, Buzău, Buzău, Buzău!

i-ai venit bolovanos,

Nici călare nici pe jos

Nu pot trece apa ta

Buzăule, apa rea.

 

Dacă văzui si văzui

Făcui saua luntrişoară,

Iebincile vâslisoare

Si trecui Buzăul mare.

 

Creaţia populară chiojdeană a coexistat in interiorul creatiei populare buzoiene cu amprentele ei specifice pe care le-a conferit-o oamenii, locurile şi evenimentele social istorice locale.

Intr-un studiu consacrat folclorului nostru, profesorul prahovean Gheorghe C. Ionescu afirma: “Născut din suferintă de dor, din bucurie si speranta, din luptă şi ideal, plămădit, in arşita câmpului, la umbra stejarului sau in desişul codrului, folclorul prezintă tot ceea ce are mai ales, mai intim, un popor, toată bogaţia sufletului si simtămintele lui” :

“Frunzuliţa bobului

In muchea Chiojdului

Rotii ochişorii roată

Şi privii  comuna toată

Văzui puiul nu m-aşteaptă’’

sau

“Floricică flori mărunte,

Vine badea de la munte,

Călare pe-un cal roşcat,

Vine la mândruţa-n sat,

Din munţii Siriului,

In Bâsca Chiojdului.

Murgu sade şi nechează,

Badea bea şi se distrează.

Murgule, calut de munte,

Du-mă la Chiojd mai iute,

La mândruţa in Brădet,

Cu dorul cuprins in piept,

Că m-asteaptă, in pridvor,

Si nu mai poate de dor”.

Tot in zona folclorică a Chiojdului au circulat doua variante ale Mioritei. In prima, care trebuie să fi circulat intens in aceste locuri cu zeci si sute de ani in urmă se spune:

“ – Rită, miorita

Cu lâna plavită” (fragment)