Studiu de specialitate – Învățarea prin cooperare


Autor: prof. Stan Cristina 
Şcoala cu clasele I – VIII  Bâsca–Chiojdului, Buzău

Una dintre temele abordate frecvent de catre teoreticienii si practicienii educatiei o reprezinta invatarea prin cooperare.

Propunem aceasta tema de reflectie ca punct de plecare pentru schimbarea practicilor educationale, deoarece individualismul si competitia promovate in clasele din Romania pot fi echilibrate de practici educationale democratice si cooperative, care sa stimuleze participarea elevilor si ameliorarea rezultatelor scolare pentru asigurarea calitatii educatiei.

In randul cadrelor didactice, este larg raspandita opinia ca numai relatiile competitive genereaza o motivatie adecvata pentru invatare. Cel mai convingator argument pentru stimularea invatarii prin cooperare in scoala il reprezinta atat rezultatele numeroaselor cercetari, cat si efectele observate de catre profesorii care au introdus metode specifice invatarii prin cooperare la clasa.

Din 1898, cand a fost realizata prima cercetare pe aceasta tema, numeroase cercetari experimentale si analize corelationale au evidentiat diferentele dintre invatarea prin cooperare, invatarea individualista si cea realizata in situatii de competitie.

Rezultatele acestor cercetari reflecta:

  1. din punct de vedere al performantelor scolare: mai mult effort pentru a reusi, implicit, rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor (etichetati in mod traditional ca “foarte buni”, “mediocri”, “slabi”), motivatie intinseca, implicare in sarcina, o mai buna dozare a timpului disponibil pentru realizarea sarcinii, gandire critica.
  2. din punctul de vedere al relatiilor interpersonale: relatii mai profunde si mai calde intre eleviprin amplificarea spiritului de echipa, aprecierea si valorizarea diversitatii multietnice prin dezvoltarea empatiei si coeziunii la nivelul grupului de elevi.
  3. din punct de vedere al identitatii personale: intarirea eului si a identitatii de sine, dezvoltarea competentelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacitatii de a face fata adversitatii si stresului.

In ultimele decenii, cercetatorii s-au ocupat de amenajarea grupului ca mediu dee invatare, evidentiind eficienta ridicata a grupurilor de elevi ce indeplinesc o sarcina de invatare comuna. Clasa scolara este un grup social specific ce mediaza, in timp, schimbari cognitive fundamentale la nivelul fiecarui membru. Climatul clasei are un foarte mare impact asupra perceptiilor pe care le au elevii si cadrele didactice, reflecta motivele pentru care ei lucreaza (sau nu lucreaza) impreuna, capacitatea de a discuta impreuna si de a-si analiza critic ideile si reflecta caracteristicile clasei ca si comunitate de invatare.

Instruirea in grupuri mici constituie o alternativa din ce in ce mai uzitata, deoarece instruirea frontala limiteaza optiunile instructionale si este centrata pe cadrul didactic si nu pe elev.

Prin impartirea clasei in grupuri mici, responsabilitatea fiecarui elev fata de grup creste foarte mult. In loc sa reprezinte a 26-a parte dintr-o clasa de 26 de copii, elevul reprezinta un sfert dintr-un grup de 4. Nu mai trebuie sa astepte ca alti 25 de potentiali participanti sa-si spuna parerea, inainte ca ea sau el sa poata fi implicat intr-o activitate. (fragment)