Studiu de specialitate – Dezvoltarea gândirii critice – prioritate a orei de literatură


Autor: prof. Stan Cristina 
Şcoala cu clasele I – VIII  Bâsca–Chiojdului, Buzău

Toate studiile arată că învăţarea vine in urma exercţiului, adică punând în practică ceea ce am învăţat pentru a putea, de exemplu, răspunde la întrebări. Acest lucru îi determină pe elevi să prelucreze informaţia şi să îi confere un sens găsit de ei. Invăţarea activă îi determină pe elevi să-şi formeze propria înţelegere a materialulu şi propria perspectivă.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liinile de forţă pe care un observator atent le poate surprinde se pot regăsi în următoarele tendinţe:

– centrarea pe „elev”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în acelaşi timp, partenerul nostru în propria formare;

– folosirea unor metode moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.

Gândirea critică este una dintre abilităţile de bază pe care  şcoala secolului XXI încearcă să o dezvolte la elevi şi în acest context consider că  şi întâlnirea cu textul, la orele de limba şi literatura română, trebuie să aibă şi această finalitate.

Pentru a manevra bine informaţiile, elevii trebuie să ştie să aplice operaţii de gîndire, să înveţe în mod critic, să trieze eficient datele, să le ofere sensuri care, la rîndul lor, vor fi materializate în anumite comportamente. Impactul nu se produce automat Elevii vor fi obişnuiţi să identifice, să proceseze, să însuşească şi să utilizeze informaţii şi idei, de asemenea li se va forma abilitatea de analiză şi reflecţie critică. Pentru ca acest lucru să se producă în clasă, profesorii trebuie să le ofere un cadru de gîndire şi învăţare sistematic şi transparent: sistematic – pentru ca să înţeleagă şi să aplice cu consecvenţă procedeul; transparent – pentru ca elevii să conştientizeze, să urmărească şi să-şi monitorizeze propriile procese de gîndire pe parcursul studiului independent.

Trăind într-o societate aflată în continuă schimbare elevul va trebui ca universului informaţional întâlnit să-i dea sens în mod critic, creativ şi productiv. Acţiunea educaţională instructiv-formativă vizează producerea unor schimbări de natură cognitivă, afectiv-motivaţională, atitudinală şi comportamentală la nivelul personalităţii elevului, a celui supus mereu instruirii.Pentru a manevra bine informaţiile, elevul va trebui să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea de a sorta informaţia cu eficienţă. Pentru aceasta va trebui să parcurgă un proces sistematic de analiză şi reflecţie critică. Profesorul trebuie să-i ofere în egală măsură un cadru de învăţare şi gândire. Acest cadru oferit trebuie să-i dea elevului poibilitatea să-şi dea seama unde se află din punct de vedere al gândirii putând astfel să-şi urmărească şi să-şi monitorizeze propriile procese de gândire în momentul în care învaţă independent. Rolul profesorului este de neînlocuit căci acesta este organizatorul condiţiilor de învăţare. Trăind într-un secol al ,,tehnologiilor moderne’’când elevul este tot mai atras de computer şi net lectura tinde să o ia pe un făgaş supus uitării. Fără lectură şi exerciţii de comunicare exprimarea tânărului din noua generaţie va lăsa de dorit. De aceea, profesorul trebuie să-l atragă, să utilizeze metode moderne care contribuie la dezvoltarea gândirii critice. Prin utilizarea acestor metode elevul este atras iar profesorul îi dă posibilitatea să conştientizeze propria lui gândire şi să îşi folosească limbajul propriu. Gândirea critică este centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie-problemă dată, pe alegerea soluţiei adecvate şi respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate. (fragment)