Azi, 29 aprilie, e…

Conform Calendarului Pământului Azi e… Ziua Internațională a Dansului. Instituită în 1982 la inițiativa Comitetului Internațional al Dansului din cadrul Institutului Internațional al Teatrului (ITI-UNESCO), Ziua Internațională a Dansului, sarbătorită în fiecare an pe 29 aprilie, corespunde aniversării nașterii marelui reformator și teoretician al baletului modern, Jean Georges Noverre (1727-1810). Obiectivul acestei ceremonii este de a reuni lumea dansului, de a omagia dansul, celebrându-i universalitatea și chemând întreaga omenire la depășirea frontierelor politice, culturale și etnice prin limbajul universal al acestei arte.

Tot azi e… și Ziua Națională a Veteranilor de Război. Conform Hotărârii Guvernului României nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranilor de Război, din MApN şi MAI, care se sărbătoreşte în data de 29 aprilie a fiecărui an. În 29 aprilie a.c., se împlinesc 111 ani de la instituirea calității de veteran de către regele Carol I, în baza prevederilor Convenției de la Geneva din 1870 a statelor europene.

Azi, 28 aprilie, e…

Conform Calendarului Pământului Azi e… Ziua Mondială a Orașelor Înrudite, zi ce se sărbătorește în ultima duminică a lui Aprilie în conformitate cu hotărârea Federației Mondiale a Orașelor Înrudite.

Tot azi e… și Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății la locul de Muncă. Din 2003 Organizaţia Internaţională a Muncii a constatat şi a subliniat necesitatea prevenirii accidentelor şi problemelor de sănătate la locul de muncă cu ajutorul dialogului social şi tripartismului. În 2013 această zi are ca tematică principală prevenirea bolilor profesionale. Din 2,34 milioane de fatalităţi profesionale anuale în întreaga lume, mai puţin de 15% rezultă din accidente de muncă şi că zilnic există aproximativ 5 500 de decese datorate bolilor profesionale. În Europa, discrepanţa este chiar mai accentuată, sub 5% din decesele din cauze profesionale în UE fiind provocate de accidente de muncă, potrivit statisticilor OIM.

Influenţa modernă a cubismului asupra poeziei lui William Carlos Williams

Autor: drd. Alina Oana Pascu
Universitatea „Ovidius” Constanţa

Asupra poetului american William Carlos Williams şi-au exercitat influenţa atât Ezra Pound şi mişcarea imagistă, cât şi cubismul. Williams a fost prieten cu artişti cubişti, care l-au ajutat să înteleagă şi să aprecieze acest curent, în poezia sa el aplicând metodele cubiste, precum şi pe cele impresioniste, dadaiste şi suprarealiste.

Williams susţinea ideea că poezia trebuie să fie o redare obiectivă a realităţii externe. Poezia sa însă presupune o percepţie obiectivă a realităţii prin intermediul subiectivităţii interne. Williams disociază cuvântul de lucrul propriu-zis, semnificantul de semnificat, ce devin două realităţi independente şi identifică poezia cu obiectul. În  “The Rose” descrierea florii nu este redată în accepţiunea tradiţională. Poezia este o decriere obiectivă a florii  din perspectiva realităţii subiective a poetului. Trandafirul nu mai desemnează un simbol al dragostei, al pasiunii, iar primul vers indică acest lucru: “The rose is obsolete-“ Continuarea

Herzog – an expert sufferer

Autor: drd. Alina Oana Pascu
Universitatea „Ovidius” Constanţa

The Jewish tradition in American fiction, dating back to the 1920s and 1930s, helped establish the definition of American Jewish fiction, in particular, and of ethnic literature, in general, and became even stronger in later decades. Many of Saul Bellow’s works are shaped around Jewish intellectuals and their quest for self-knowledge. His novel Herzog (1964) is the story of Moses Herzog, a middle-age intellectual distressed by his divorce, arguing in a series of letters with dead and alive philosophers, relatives, statesmen, even with himself. Eventually he finds peace of mind by transcending the chaos of words and joining humanity.

Herzog, as most Bellovian characters, is “his own most penetrating critic”[1], by re-examining continuously his past and reliving all previous negative experience. He deliberately chooses to suffer and could easily fall under the category of “expert sufferers.”[2] Continuarea

Postmodernist elements in Peter Ackroyd’s Dan Leno and the Limehouse Golem

Autor: drd. Alina Oana Pascu
Universitatea „Ovidius” Constanţa

The postmodernist novel is no longer a faithful representation of reality, but an independent art form, creating its own universe, with its own set of rules. This kind of literature tends to be “non-traditional and against authority and signification”[1], as Cuddon is inclined to define it. Its characteristic devices are parody and pastiche instead of the modernist unity of style; increased fragmentariness with a highly liberating tendency; arbitrary forms with elements randomly integrated and ordered.

Traditional detective stories appeared in the 19th century and they used to have a very tied plot, following a distinct pattern. Usually, a detective has to solve a crime and eventually, through logic and rational thinking, succeeds in solving the mystery and restores order. Postmodern detective stories deviate from this pattern, in that the crime is not necessarily solved, or if it is, it is not through deductive reasoning.  Continuarea

Studiu de specialitate – Tranzitivitate prin complement direct

Autor: prof. Crina Sălnicean
Colegiul Tehnic”Aurel Vlaicu”, Baia Mare

Aspecte definitorii:

Conform noii gramatici, GALR 2005/2008, complementul (obiectul) direct funcţionează în grupul verbal şi, uneori, în cel interjecţional, ca termen subordonat în cadrul unei relaţii de dependenţă faţă de centrul grupului şi se realizează, în forma sa prototipică, printr-un nominal în cazul acuzativ ( Elevul mănâncă un măr., O chem pe mama., felicită., Copilul aruncă ceva., I-am întâlnit pe amândoi.) care exprimă Pacientul.

Caracteristici sintactice :

Gramatica nouă consideră funcţia de complement direct o funcţie actanţială, impusă de un verb obligatoriu tranzitiv, care cere complement direct. Verbul tranzitiv impune nominalului selectat ca termen subordonat restricţii de formă (acuzativul neprepoziţional sau marcat prin prepoziţia pe) şi îi atribuie anumite roluri tematice. Continuarea

Studiu de specialitate – Stilistica negaţiei

Autor: prof. Crina Sălnicean
Colegiul Tehnic”Aurel Vlaicu”, Baia Mare

 Negaţia este o entitate complexă, cu implicaţii interdisciplinare, ce ridică numeroase probleme de ordin teoretic, vizând definirea negaţiei si încadrarea acesteia într-o categorie strict delimitată.

Conform DEX-ului, negaţia are următoarea definiţie: o operație prin care se înlătură o afirmație. Ea se poate referi la o întreagă propoziție, realizându-se o propoziție negativă, sau la una / alta dintre părțile de propoziție. Cuvântul „negație” are și accepțiunea de „cuvânt de negație” sau „cuvânt negativ”. Continuarea

Studiu de specialitate – De ce se face matematica?

Autor: prof. Meva Bilghi 
Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu” Constanta 

Iată o întrebare pe care probabil oamenii şi-o pun cu diferite scopuri. Singurii care nu-şi pun această întrebare sunt cei care fac matematica. Ei încearcă doar să răspundă la întrebare ‘atunci când li se pune. O atitudine posibilă sicea mai comodă pesemne faţa de matematica este indiferenţă. Nu cere fonduri nici pentru susţinere nici pentru combatere şi mai mult nu cere profesionişti în arta de a demonstră că ceva este extreme de util sau periculos de util. Faptul că se face matematica este un lucru mai presus de orice dubiu. Este foarte greu astăzi să se facă o distincţie absolută între matematica pură (sau teoretică) şi aplicată. Domenii ale matematicii care păreau intangibile la presiunea unor necesităţi practice,au coborât în lumea reală a fenomenelor fizice, chimice, sau în vâltoarea unor procese tehnologice. Continuarea

Studiu de specialitate – Competiţia inteligenței

Autor: prof. Meva Bilghi
Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu” Constanta 

    Dintre diferitele forme de concursuri şcolare,olimpiadele  pe obiecte de învăţământ constituie mijloace cu multiple resurse formative,care vin nu numai în sprijinul realizării obiectivelor instrucţiei,ci şi ale celor de natură educative.Nu întâmplător se acordă o importantă deosebită organizării şi desfăşurării olimpiadelor în fiecare an,începând cu etapă pe şcoală . Ca orice formă de întrecere, şi olimpiadele şcolare necesită un anumit număr de participant,un anumit nivel de pregătire şi se finalizează cu anumite rezultate. Dacă privim problemă din perspective orientării profesionale,se ridică anumite cerinţe specific faţa de elementele amintite. Astfel olimpiadele pe obiecte de învăţământ trebuie să constituie nişte baraje selective,care lasă să treacă succesiv pe cei mai buni dintre cei foarte buni.Uneori din dorinţa de a antrena cât mai mulţi participanţi la aceste concursuri,cadrele didactice comit următoarele erori: Continuarea

Rolul educaţiei în formarea personalităţii elevului

Autor: prof. înv. primar Vîlceanu Alina
Şcoala Gimnazială Samarineşti, jud Gorj

Educaţia este factorul care mijloceşte interacţiunea dintre premisele ereditare şi condiţiile de mediu , orientând procesul formării şi dezvoltării personalităţii în perspectiva unor finalităţi formative explicite . Educaţia este , în ultimă instanţă , un proces sistematic şi organizat de socializare şi umanizare , de asimilare şi interiorizare progresivă a elementelor socio- culturale din mediul ambiant. Prin intermediul educaţiei , copilul asimilează şi interiorizează – transferându-le în comportamente – modele , norme , valori , atitudini , cunostinţe etc. ce asigură trecerea de la realitatea pur biologică , la cea socială ,umană . Pe această bază – având ca premisă predispoziţiile ereditare – se edifică personalitatea copilului.

Premisa acţiunii educative se află în condiţia naturala a copilului care se naşte polivalent şi nedeterminat , ceea ce impune o perioadă relativ îndelungată de formare şi dezvoltare al cărui continut şi a cărei orientare sunt date de finalităţile educaţiei . „Copilul cu polivalenţa şi nedeterminarea sa , este prin excelenţă un animal educandum , o fiinţa care cheamă educaţia ” (Langeveld). Continuarea

Studiu de caz – Copil ADHD

Autor: prof. înv. primar Vîlceanu Alina
Şcoala Gimnazială Samarineşti, jud Gorj

(…) DATE  PRIVIND DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

  1. Caracteristici ale proceselor senzorial-perceptive:

–          percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare

  1. Memoria – slabă
  1. Imaginaţia- săracă
  1. Limbajul

Exprimare săracă în idei

Vocabular  foarte sărac; exprimare incorectă

  1. Nivel de inteligenţă – sub nivelul mediu  Continuarea

Studiu de caz – Inadaptarea școlară

Autor: prof. Pardos Maria
Şcoala Generală Drăguţeşti, Jud Gorj

SUBIECTUL:  S.A., 7 ani, clasa I

PREZENTAREA CAZULUI : – Inadaptarea şcolară: elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de performanţă,  lipsa de respect faţă de mama, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI: Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta având grave probleme cu alcoolul, acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:A. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;are numeroase absenţe nemotivate. Continuarea

Studiu de specialitate – Importanţa metodelor interactive de grup

Autor: prof. înv. preṣcolar: Andrei Ana
Școala „Mazilu Vipie Gheorghe”, Catunele, jud. Gorj

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă, plăcută şi democratică.

Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbarea radicală a modului de abordarea a activităţii didactice.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii „mister didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei. Continuarea

Studiu de specialitate – Abordare integrată – curriculum la decizia educatoarei

Autor: prof. înv. preṣcolar: Andrei Ana
Școala „Mazilu Vipie Gheorghe”, Catunele, jud. Gorj

Ȋn ultimii ani, la nivelul învăţământului românesc au apărut idei şi practici care au încurajat schimbarea abordării de la curriculum centrat pe disciplină la un curriculum centrat pe copil. Situarea copilului în centrul organizării procesului de predare – învăţare a constituit o schimbare fundamentală care a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii didactice care să stimuleze performanţa copilului cel puţin la nivelul descris de potenţialul său.

După Vîgotski „învăţarea creează zona celei mai apropiate dezvoltări, adică provoacă, cheamă la viaţă şi pune în mişcare o serie întreagă de procese ale dezvoltării, care acum sunt posibile pentru copil numai în sfera interrelaţiei cu cei din jur şi numai în cursul colaborării cu semenii din care, deschizând cursul intern al dezvoltării, devin apoi un bun interior al copilului.” Continuarea

Studiu de specialitate – Factorii care blochează creativitatea elevilor în mediul şcolar

Autor: prof. Aura Comoraşu
Liceul „Simion Mehedinți”, Vidra, Vrancea 

Puterea obişnuinţei 

Puşi în faţa unei probleme, elevii aplică repertoriul propriu în rezolvare, căutând analogii cu probleme deja cunoscute, într-un stoc de informaţii care trebuie să fie cât mai bogat. Dar „obişnuinţele noastre anterioare constituie un obstacol în soluţionarea problemelor” folosirea unei noţiuni, metode sau obiect într-un anumit scop întâmpinând dificultăţi în utilizarea pentru alte scopuri. Un elev care şi-a dobândit un stil de lucru specific riscă să rămână închis în deprinderile sale: o aservire funcţională  sau rigiditate funcţională face pe elevi victime ale fixităţii funcţionale, metodologice, ale rigidităţii gândirii, stereotipului dinamic. Acestea pot fi evitate dacă obişnuinţele, deprinderile, automatismele sunt abordate ca puncte de plecare într-un proces creativ.

        Conformismul este o atitudine de supunere oarbă faţă de autoritate, de a accepta totul aşa cum ţi se oferă, o „presiune egalizatoare în grup”, de orientare după colegii de aceeaşi vârstă, teama de a fi altfel. Profesorul însuşi se află în situaţia de a îndruma pe elevi în spiritul normelor de grup, limitând ideile mai îndrăzneţe, tinzând să accentueze armonia interindividuală, mai degrabă decât progresul individual. Continuarea

Curriculum centrat pe materie vs. Curriculum centrat pe elev

Autor: prof. Aura Comoraşu
Liceul „Simion Mehedinți”, Vidra, Vrancea 

În sens larg, curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar. (conţinutul învăţământului).

În sens restrâns, curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. (concept integrator, abordat într-o viziune globală ce valorifică interdependenţele dintre obiective, conţinuturi, metodologie şi strategiile de evaluare).

Ţinând cont de continuitate, articulare şi echilibrare, câte organizări curriculare pot fi realizate? Teoretic, se poate realiza un număr infinit de organizări curriculare. În practică, s-au structurat însă doar două categorii de curricula cu semnificaţia paradigmatică. Continuarea

Studiu de specialitate – Modalităţi de completare a jurnalului grupei

Autor: prof. înv. preṣcolar Giurcău Alina
Grădiniṭa Tirioi-Larga, Jud. Gorj

Motto:“Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul omului se modelează datorită sufletului unui alt om.”(Robindranath Tagore)

Numeroase studii au demonstrat eficacitatea redusă a instrumentelor tradiṭionale de evaluare şi au recomandat utilizarea, în paralel, a unor metode complementare sau alternative.

Pentru a suplini limitele metodelor tradiţionale, formele alternative de evaluare trebuie:

  • să permită observarea în mod continuu a comportamentului elevilor;
  • să favorizeze dialogul preşcolar-educator;
  • să conţină elemente de auto-evaluare şi co-evaluare;
  • să conducă la remedierea în timp util a problemelor apărute, fie prin ajustarea metodelor de predare de catre cadrul didactic, fie prin modificarea metodelor de  învăṭare de către preṣcolari.

Posibilitatea remedierii în timp util a unei probleme ne duce cu gândul la tabloul de bord al unui autoturism- acesta oferăîn timp real informaṭii despre situaṭia maṣinii ṣi a modului în care se desfăṣoară drumul, oferind ṣoferului pârghiile de acṭiune necesare. Continuarea

Studiu de specialitate – Insuccesul şcolar nu e o fatalitate

Autor: prof. înv. preṣcolar Giurcău Alina
Grădiniṭa Tirioi-Larga, Jud. Gorj

Problema succesului şi a insuccesului şcolar   i-a preocupat pe mulţi învăţători, părinţi, dar şi pe unii elevi. Deseori ne întrebăm ,,De ce acest copil nu poate să înveţe mai bine?”, ,,De ce nu-i place la şcoală?”, ,,Ce trebuie să fac eu ca părinte sau profesor să-l îndemn spre învăţătură?”.

Unii, însă, şi-au pus întrebări precum: ,,Ce-i determină pe unii copii să înveţe?”, ,,De ce acest copil are succes şcolar sau de ce are note bune?”, ,,Cum s-a produs această dorinţă de a învăţa şi de a fi un viitor om intelectual?” Aceste întrebări pot continua pentru că numărul lor este mare.

Succesul şcolar constă în ,,obţinerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale finalităţilor învăţământului, iar insuccesul se referă la rămânerea în urmă la învăţătură sau la neîndeplinirea cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv educativ, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate”. Continuarea

Studiu de specialitate – Educaţia ecologică ȋn grădiniţă

Autor: prof. înv. preṣcolar Giurcău Alina
Grădiniṭa Tirioi-Larga, Jud. Gorj

   „A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii” afirma Eugen Pora.

Natura constituie o expresie complexă a frumuseţii şi bogăţiei în care ne naştem, trăim şi muncim şi de aceea copiii trebuie să o cunoască, să o iubească şi s-o îngrijească încă din primii ani de viaţă. Îngrijirea mediului înconjurător, implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice, care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lui de acţiunile dăunătoare care pun în pericol viaţa acestora. Natura, această splendidă minune, care constituie însăşi leagănul civilizaţiei umane, asigurând condiţiile existenţei umanităţii, ar fi de neconceput fără lumea fascinantă a plantelor şi a animalelor.

Educaţia ecologică, începută încă din grădiniţă, are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi al animalelor, a tot ce există pe acest pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să-şi exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare. Continuarea

Valențele educative ale integrării experimentului virtual în lecția de fizică

În condiţiile reformelor repetate, a modificării structurii calificării solicitată pe piaţa muncii, a unei reticenţe din ce în ce mai mare a elevilor în faţa actului de instruire, reticenţă cauzată în esenţă de ierarhia inversă a valorilor indusă de reuşita socială, învăţământul preuniversitar trebuie să găsească cel mai bun echilibru între volumul şi calitatea informaţiilor pe de o parte şi prezentarea atractivă, interactivă şi stimulativă pe de altă parte. Nu comentăm mulţimea de motive care pun învăţământul învâţămîntul în faţa unei probleme atât de grele. Abordăm doar, pe un culoar foarte îngust, problema realizării unui absolvent competitiv, potenţial în armonie cu valorile tradiţionale.

Integrarea experimentului în lecția de fizică

Fizica este ştiinţa care studiază mecanisme complexe de interacţiune, descrise de formule matematice şi explică tot: de la formarea (ruperea) legăturilor interatomice până la apariţia Universului. Lumea fizicii cuprinde o sferă enormă de cunoştinţe care stă la baza tehnologiilor şi civilizaţiei moderne. Continuarea