Stop violenţei!


Autor: prof. înv. primar Tiţa Oana-Cornelia
Şcoala Gimnazială Nr. 1, loc. Rovinari

O văd ori o simt, la televizor, în diverse împrejurări, în jur, în familie! Televizorul, important mijloc informativ, prezintă, cu unele ocazii, aspecte „mai dure”pentru mintea şi sufletul celor mici, ce denotă violenţă. Stă în puterea şi în sarcina familiei să urmărească ceea ce vizionează copilul. Aceasta, în cazul în care mediul familial nu este el însuşi unul viciat, caracterizat prin violenţă.

Este esenţial ca discuţiile în contradictoriu să nu se desfăşoare în prezenţa copiilor, ştiut fiind faptul că exemplul are, la vârsta aceasta, o putere covârşitoare. Trebuie eliminate ieşirile violente ale părintelui faţă de copil. Relaţia dintre cei doi să se bazeze pe afecţiune şi comunicare. Este foarte important ca adultul să nu-l respingă atunci când intenţionează să i se apropie, iar dacă vrea să-i adreseze vreo întrebare, absolut obligatoriu e să şi primească răspuns. Trebuie să-i acorde atenţia cuvenită, să-i ofere răspunsurile de care are nevoie, să nu-l respingă, motivând că momentan este „ocupat”. Neprocedând astfel, se poate ajunge la interiorizare şi, implicit, la căutarea refugiului în diverse activităţi nepermise. Devine, inclusiv, ţinta influenţei nefaste a grupului de prieteni, posibil o persoană violentă.

Se constată o tendinţă alarmantă spre agresivitate a copiilor, manifestată atât în unităţile de învăţământ, cât şi exteriorul acestora. Se impune o supraveghere îndeaproape a lor, în special în timpul pauzelor şi încercarea de a le ocupa timpul cu scutre activităţi recreative. De exemplu, ar putea fi organizate mici campionate de şah sau alte jocuri, îndeosebi cele de mişcare, coordonate de profesor. La ciclul primar, se poate da startul unor concursuri de genul: „Cea mai frumoasă revistă”, „Cel mai reuşit desen”, „Planşa săptămânii”, existând, astfel, o preocupare plăcută, o situaţie competitivă, ce-i îndepărtează pe elevi de la veşnicele confruntări pline de violenţă. Se observă că aceştia nu ştiu să se joace, de aici şi „bătăile”, de multe ori, imitare a anumitor personaje din desenele animate. „Regulile clasei” ar trebui scrise tot de aceştia, în colaborere cu cadrul didactic şi „însufleţite”, însoţite de imagini reprezentative, apoi afişate la loc de cinste. (fragment)