Studiu de caz – Dificultăţi de adaptare la grup


Autor: prof. Drăgoiu Ramona Paula
Liceul Teoretic „William Shakespeare” Timişoara

Adaptarea este privită ca fiind rezultatul raportul individului cu lumea. Ea se prezintă sub două forme:

a)      Raporturile de concurenţă şi competiţie: confruntarea individului cu ceilalţi, dorinţa acestuia de a se afirma, astfel încât să ajungă să se cunoască pe el însuşi.

b)      Raporturile de cooperare şi sprijin mutual: o atitudine de susţinere reciprocă cu cei din jur, în vederea armonizării relaţiilor interumane.

În momentul în care aceste raporturi nu au loc, asistăm la opusul situaţiei de echilibru interrelaţional, şi anume la inadaptare, ceea ce generează dificultăţi majore de comportament la nivelul grupului.

Inadaptarea şcolară este definită ca ansamblul manifestărilor psiho-comportamentale caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a individului la mediul social educaţional. În faza incipientă inadaptarea şcolară se manifestă prin insatisfacţii ce produc temeri şi descurajare. Repetarea lor în timp e de natură să cronicizeze anxietatea şi frustrarea elevului. Această stare determină gesturi de revoltă (impertinenţă, ostilitate) faţă de şcoală şi faţă de cadrul didactic şi permanentizează situaţiile conflictuale cu colegii.

În acest articol reprezentând un studiu de caz voi ilustra acest aspect şi voi încerca să găsesc soluţii în vederea unei mai bune adaptări a elevului în cauză la grupul din care provine.

PREZENTAREA CAZULUI:

Elevul C. I., elev în clasa a V- a

Problema majoră a lui I. este legată de comportamentul agresiv al acestuia faţă de ceilalţi colegi de clasă. Acesta începe să îi lovească din senin, motivând fie că „aşa mi-a venit, doamna…/ mă jucam doar cu ei,…nu m-am putut abţine, etc”. Lucrurile au început să se agraveze când am observat consecinţele loviturilor lui (un copil a avut un ochi învineţit, iar un altul era cât pe ce să fie aruncat de pe fereastră de către I.). Are de asemenea tendinţa de a face dreptate celorlalţi, implicându-se chiar şi în altercaţiile care nu au de-a face cu el.

În ceea ce priveşte situaţia la învăţătură, trebuie să amintesc faptul ca este unul dintre cei mai inteligenţi copii din clasă. Cu toate acestea, nu este constant în pregătire, oscilând momentele când este foarte activ cu cele în care nu scrie fiindcă nu are chef sau…pix.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:

L-am avut elev încă din clasa a IV-a, când i-am predat limba engleză într-un grup restrâns (4 elevi, deoarece provine dintr-un sat cu şcoală primară unde se predă la simultan). Nu îmi amintesc să fi avut nici un fel de problemă cu el, şi nici să-mi fie prezentat ca un copil problemă de câtre domnul învăţător. Cu toate acestea, în momentul în care a ajuns în clasa a V-a şi a interacţionat cu un colectiv mai numeros a început comportamentul agresiv pe care l-am amintit mai sus.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

La vârsta de 3 ani I. a avut un accident (a tras de pe foc o oală cu apă fierbinte) în urma căruia a rămas cu o cicatrice foarte pronunţată pe obraz si pe jumătatea gurii, ceea ce i-a atras porecla dureroasă de „Buză”. Este un copil foarte înalt şi bine dezvoltat pentru vârsta lui.
Imediat după naştere tatăl lui i-a părăsit, a plecat în Germania şi şi-a întemeiat o altă familie. I. vorbeşte deschis despre acest aspect şi poartă numele tatălui său biologic. Mama sa s-a recăsătorit şi are încă 2 copii, dintre care unul e nou născut. De aici rezultă faptul că I. se simte neglijat, deoarece afecţia maternă este mai mult îndreptată asupra copiilor mai mici. De la domnul învăţător am aflat şi că tatăl vitreg al lui I. este uneori violent cu acesta, şi că în ultima vreme I. a început să riposteze.

METODE ŞI STRATEGII:

Trebuie să recunosc că în cazul lui I. am resimţit că, fără intenţie, s-a ajuns la un fel de discriminare pozitivă, generată de compasiunea profesorilor faţă de handicapul fizic al acestuia şi faţă de situaţia de acasă. Astfel, nu i s-a scăzut nota la purtare şi s-a încercat soluţionarea pe căi paşnice a conflictelor declanşate.
În urma discuţiilor avute cu mama sa, I. a fost dus la un psiholog, care l-a consiliat în repetate şedinţe. De asemenea, am vorbit şi între 4 ochi cu el, încercând să îi explic consecinţele negative ale unui astfel de comportament violent.

ADAPTAREA SOLUŢIILOR ŞI IMPLEMENTAREA ACESTORA ÎN PRACTICĂ:

Responsabilităţi: I. a fost pus responsabil cu disciplina, urmând ca alături de şeful clasei să semnaleze abaterile disciplinare din timpul orelor şi din pauze.

EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

O perioadă de timp I. a fost mai calm, iar la ore mai atent. Cu toate acestea, într-o zi a fost implicat într-o bătaie pe coridorul şcolii, în urma căreia a fost adus în şcoală poliţistul de proximitate pentru a le explica elevilor la ce consecinţe se expun dacă nu au un comportament adecvat.
Aş putea să spun, în concluzie, că I. în continuare nu are un comportament stabil. Are momente când se implică în activităţi extraşcolare de tip Cangurul, Euroşcolarul, şi obţine rezultate bune, când este foarte activ la ore, calm cu ceilalţi colegi, dar şi momente când izbucneşte, începe să fie iaraşi agresiv şi să aibă stări de nervozitate.
Sper ca în viitorul apropiat să se maturizeze, să îşi dea seama că va fi mult mai bine pentru el să dezvolte relaţii de armonie cu ceilalţi colegi şi să nu mai manifeste accese de violenţă.

 

Reclame

2 gânduri despre ”Studiu de caz – Dificultăţi de adaptare la grup

Comentariile nu sunt permise.