Şcoala viitorului


Autor: prof. Drăgoiu Ramona Paula
Liceul Teoretic „William Shakespeare” Timişoara
 

(în România lui 2033)

După 20 de ani…nu este o continuare a vreunui roman de Alexandre Dumas, ci un exerciţiu de memorie pentru un dascăl din sistemul de învăţământ actual. Avantajul de necontestat al acestui exerciţiu este că în intervalul specificat vom putea arunca o privire asupra acestui articol pentru a ne da seama dacă supoziţiile mele s-au adeverit sau nu.

În primul rând îmi voi imagina cum se vor desfăşura lecţiile de engleză (fac referinţă la disciplina pe care o predau). S-ar putea ca elevii să aibă tablete în loc de caiete, prin urmare partea grafologică, scrisul personalizat ar putea să se reducă la iscălirea propriului nume şi la o semnătură; în rest vom avea parte doar de „typing”. Partea bună a tabletelor este că lecţiile vor deveni mai interactive deoarece vom putea să facem cu uşurinţă o serie de activităţi de „speaking” sau de „listening”, activităţi care în momentul de faţă au de suferit în faţa metodelor clasice, care aduc componenta de „writing” sau de „reading” mai la îndemână. Avantajul este de necontestat pentru marea majoritate a elevilor care învaţă o limbă straină, deoarece este esenţială comunicarea orală, faptul că aproape în orice moment al zilei emitem şi receptăm mesaje bazate pe vorbire.

Problema care s-ar putea pune este aceea legată de exitenţă fondurilor care să permită accesul tuturor elevilor la aceste tablete. Ar fi discriminatoriu şi imposibil de susţinut o lecţie în care doar o anumită categorie de elevi să dispună de astfel de metode interactive de predare. Cred totuşi în prezenţa lor, aşa cum în urmă cu 20 de ani profesorii ar fi trebuit să aibă puterea de a-şi imagina prezenţa calculatoarelor în şcolile româneşti, indiferent de regimul de mediu urban sau rural.

În această ordine de idei, fiecare şcoală va regândi modul de aşezare în bănci a elevilor. Dat fiind faptul că fiecare va dispune de un smartphone, de telefoane mobile, de laptopuri și tablete, sălile de clasă vor fi concepute drept spații multifuncționale. Abordarea frontală, în care elevul copiază de pe tablă lecţia scrisă de profesor va putea fi de domeniul trecutului.

În acest caz, însuşi rolul profesorului va fi revoluţionat, dat fiind faptul că accesul la informaţie este la îndemâna elevului. Astfel, profesorul va fi mai degrabă un îndrumător în cadrul lecţiilor, un moderator al discuţiilor pe anumite teme. Acest lucru îi va apropia mai mult pe elevi de situaţiile de muncă concrete, când, individual sau în grup, vor trebui să găsească soluţii la diferite probleme, având acces la cât mai multă informaţie şi fiind supervizaţi şi îndrumaţi de cineva cu mai multă experienţă şi pregătire în domeniul respectiv. (fragment)