Jocul Didactic – Definiţie. Accepţiuni


Autor: ed. Floarea Stan
Şc. Gimnazială ,,Dumitru Gafton” 
Grăd. PP. ,,Prichindel”Gălăuţaş, Harghita

                                                      ,,Copilul râde-Înţelepciunea mea e jocul”.
,Tânărul cântă-Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea”.
,Bătrânul tace-Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!” (L. Blaga-Trei feţe)

      Joaca ,,este o manifestare spontană, înrădăcinată în mecanismele biologice inconştiente, expresia unui instinct al juisării,pe cate îl întâlnim, sub forme elementare, şi în lumea animală.”

Potrivit definiţiei, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi căreia i te dedici de bună plăcere.Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului.

În psihologie, jocul este folosit ca mijloc de investigaţie, dar şi ca procedeu terapeutic, atât pentru copii şi adolescenţi cât şi pentru adulţi. Prin joc copilul învaţă şi se dezvoltă totodată. Jocul înseamnă o explorare a universului, a realităţii, tot prin joc, el reproduce, reconstruieşte secvenţe din viaţă sau creează o nouă lume, o altă realitate.

Pentru copil, totul este joc; în primele luni din viaţă acesta se joacă cu corpul său; mai apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianţa lui apropiată; într-o următoare etapă, copilul începe să imite adultul (mama, medical, educatoarea) şi de aici se naşte jocul de rol- atât de utilizat astăzi şi în lucrul cu adulţii-în care identificarea este obiectivul fundamental. Urmează jocul cu reguli, în care copilul învaţă elemente fundamentale de socialezare, convenţionalitate, acordul, cooperarea şi competiţia.

În concluzie, referitor la conceptual de joc, este important să subliniem că prin activitatea de joc copiii:

-îşi formează identitatea personală;

-învaţă acte, acţiuni, operaţii, conduite care îl ajută să rezolve probleme din mediul său;

-învaţă să fie mai flexibil în gândire, să creeze soluţii diferite;

-învaţă să comunice (vorbire, ascultare, înţelegere);

-îşi dezvoltă atenţia, motivaţia, abilităţile sociale;

,,Copilul schimbă prin joc realitatea imediată, învaţă să fie cu ceilalţi, învaţă lucruri noi, toate acestea într-o stare de relaxare şi plăcere; totodată, prin joc se dezvoltă întreaga sa fiinţă, îşi conturează personalitatea.”

Jocul didactic poate fi văzut ca o fază intermediară şi pregătitoare pentru copil în trecerea de la jocul liber la învăţare.

Exemple de jocuri didactice pot fi:

-senzoriale, de ghicire, de recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor: ,,Ghici ce ai gustat!”, ,,Spune ce este?”, ,,Ce poţi spune despre?”.

-jocuri de analiză perceptivă vizuală, de reconstituire de imagini din bucăţele: ,,Loto fructe, păsări, flori, animale”, ,,Din jumătate-întreg”, ,,Jocul umbrelor”.

-jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii date şi de analiză, descriere, clasificare: ,,Mare.mic”, ,,Găseşte locul potrivit”.

-jocuri gramaticale: ,,Eu spun una, tu spui multe”(singular, plural), ,,Spune al cui este”(folosirea corectă a genitivului), ,,Cuibul rândunelelor”, ,, Ştafeta urşilor”. (fragment)