Învățarea prin cooperare


Autor: prof. înv. primar Cîrstea Georgeta
Școala cu clasele I-VIII, Ișalnița, Dolj

Noile modificări şi mutaţii profunde ce caracterizează viaţa socială aduc o serie de provocări în educaţie, schimbări pe care le simte efectiv copilul aflat în centrul acestui univers al cunoaşterii.
El, copilul, desfăşoară activităţi ce îşi pun amprenta asupra dezvoltării sale în cadrul colectivităţii, unde descoperă universul real al copilăriei.
Cooperarea este tipul de interacţiune ce poate antrena 2 sau mai multe persoane ce au scopuri comune.
În aceste condiţii, învăţarea prin cooperare reprezintă modul de organizare al activităţii didactice pe grupuri mici, astfel încât lucrând împreună- elevii maximizează atât propria învăţare, cât şi a celorlalţi colegi. Presupune interacţiunea dinamică între mambrii unui grup mai mic sau mai mare. Este important faptul că, conceptul de învăţare prin cooperare se poate asocia cu cel de învăţare prin descoperire. Cooperarea generează atât învăţarea şcolară (noţiuni specifice disciplinelor) cât şi învăţarea socială (asimilarea unor cunoştinţe, abilităţi, utile în viaţa de zi cu zi, pe care trebuie să se pună un mare accent şi să se insiste la momentul actual când, prinşi în tăvălugul schimbărilor se face prea puţin educaţie pentru viaţa socială în care elevul va trebui să se integreze după ce iese după băncile şcolii, şi, în care de cele mai multe ori nu reuşeşte să se adapteze.
Învăţarea prin cooperare este mai eficientă decât învăţarea individuală pentru că îi ajută pe copii să fie prietenoşi, mai sociabili, comunicativi şi mai toleranţi faţă de ceilalţi, în condiţiile în care societatea actuală tinde spre a promova individualismul. (fragment)