Rolul profesorului


Autor: prof. Radoi Alina
Şcoala cu clasele I-VIII, nr.1 Găneasa,  Judeţul Ilfov

 „Omul potrivit la locul potrivit” şi „Omul sfinţeşte locul” sunt două proverbe care caracterizează profesia de dascăl. Pentru mine a fi profesor înseamnă să ai o înclinaţie nativă pentru această meserie, să fii foarte bine instruit şi să îţi placă să lucrezi cu copiii şi să-i îndrăgeşti pe cei pe care urmează să-i influenţezi în tot cursul vieţii lor. Elevii vorbesc în egală măsură şi de profesorii răi (adică exigenţi) şi de profesorii buni (adică care sunt mai sensibili la nevoile elevilor). Ca şi adulţi îşi amintesc şi de unii şi de alţii. Sunt profesori care le pot influenţa viaţa în bine sau în rău.

Profesorul ca fiinţă socială are un statut social. Profesorul ca pedagog are un statut profesional. În societatea contemporană statutul social al profesorului este total schimbat-imaginea cadrului didactic este deformată. Societatea şi-a pierdut respectul faţă de şcoală şi faţă de cei care reprezintă şcoală. Să fie aceasta o cauză a faptului că ne-am pierdut respectul faţă de noi înşine? Trăim într-o societate în care puterea mass-mediei este mai mare decât puterea şcolii? Proverbul „dacă ai carte, ai parte” chiar să nu mai însemne nimic? Atâta timp cât elevii văd că un om fără scoală trăieşte de o mie de ori mai bine decât unul cu, atunci de ce să mai facem eforturi? Pentru că acela poate că trăieşte mai bine, dar este tot de atâtea ori mai sărac sufleteşte. Este un om care îşi hrăneşte doar latura materială, neglijând-o total pe cea spirituală. În felul acesta el se rezumă doar la materie, stagnând în evoluţia spirituală. Tocmai de aceea şcoala trebuie să-şi exercite foarte mult rolul de model, să facă corecturile necesare, să schimbe în bine şi să nu renunţe niciodată la a schimba ceva în mentalitatea elevilor. Şi aici intervine profesorul căruia îi stă în putinţă să facă lumină, undeva unde e atâta întuneric şi rătăcire. Profesorul nu-l dezvoltă pe elev numai sub aspect profesional, ci şi sub aspect etic, moral. Mai întâi trebuie să fie el însuşi un om cu un înalt nivel ştiinţific şi cultural şi cu un profil moral sănătos, să manifeste o conştiinţă şi o conduită morale, civilizate. Este chemat să formeze şi să dezvolte la elevi deprinderi de conduită morală în concordanţă cu aceste principii şi reguli morale. Din păcate există şi printre cadrele didactice, profesori care nu sunt demni de a ocupa un loc în sistem fiind imorali şi în discordanţă cu nevoile şi cerinţele şcolii. Profesorul este un actor care nu trebuie să se lase afectat în faţa elevilor de problemele personale şi să exercite aceste roluri: a) profesorul, ca expert al actului de predare- învăţare, în aceastã calitate el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplã în procesul de învãţãmânt. b)profesorul, ca agent motivator – declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi dorinţa lor pentru activitatea de învăţare. c) profesorul, ca lider – conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra fenomenelor ce se produc aici. El poate fi, aşadar, un prieten şi un confident al elevilor, un substitut al pãrinţilor, sprijin în depãşirea diverselor probleme ce pot deteriora activitatea de învãţare a elevilor. Sunt situaţii care cer ca profesorul să nu fie un substitut al părinţilor, ci un partener al acestora în rezolvarea situaţiilor problematice ale unor elevi. (fragment)