Strategiile didactice


Autor: prof. Emilia – Mihaela Dumitrescu
Şcoala Gimnazială Bârseşti, com. Tigveni, Argeş 

Conlucrarea profesor – elev se realizează prin strategiile didactice. Strategiile didactice reprezintă un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor şi elev în vederea predării şi învăţării unui volum de informaţii, a formării unor priceperi şi deprinderi, a dezvoltării personalităţii umane. Aceasta urmăreşte apariţia şi stabilizarea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare potrivit particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor şi condiţiile concrete unde are loc această învăţare.

Strategiile didactice nu trebuie reduse la o simplă tehnică de lucru ci reprezintă expresia personalităţii profesorului, sunt o componentă a stilului de predare ce caracterizează fiecare profesor.

Strategiile didactice cuprind metode şi procedee specifice:

– metode şi procedee expozitiv – euristice: conversaţia, explicaţia ca formă demonstrativă a expunerii, analiza gramaticală, problematizarea, descoperirea, demonstraţia, munca cu manualul şi alte cărţi, lucrul în grup;

– metode şi procedee algoritmice: algoritmizarea, exerciţiul, brainstorming-ul;

– evaluativ – stimulative: observaţia şi aprecierea orală, chestionarea orală, lucrările scrise, testele docimologice, examenele, scările de apreciere.

Metodele şi procedeele folosite în predare – învăţare sunt determinate de trei factori fundamentali:

– factorul lingvistic – specificul limbii române ca obiect de învăţare;

– factorul psihologic – particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;

– factorul pedagogic – scopul şi sarcinile didactice ale lecţiei.

Metodele recomandate în cadrul procesului complex de predare şi însuşire a cunoştinţelor gramaticale se completează reciproc în vederea obţinerii maximului de eficacitate. Clasificarea metodelor didactice s-a făcut din punct de vedere istoric: metode tradiţionale – metode moderne; psihologic: metode active-metode pasive; după gradul de activizare a elevilor: metode participative – metode neparticipative; după categoriile de capacităţi formate cu ajutorul metodelor: metode informative – metode formative; după funcţia didactică principală: cu funcţia principală de predare şi comunicare, cu funcţia principală de fixare şi consolidare, cu funcţia principală de verificare şi apreciere a rezultatelor muncii. (fragment)