Valorificarea conţinutului educativ al textelor narative istorice


 Autor: înv. Crețu Doina 
 Școala Gimnazială Nr. 1-sat Văleni, jud. Vaslui

B. Şt. Delavrancea spunea: “Părinţii, moşii şi strămoşii ne sunt patria noastră, ei, care au vorbit aceeaşi limbă, care au avut aceleaşi suferinţe şi aspiraţiuni sunt adevărata noastră patrie. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele şi e întărit cu oasele înaintaşilor noştri”.

Acum, mai mult ca niciodată, educaţia patriotică ni se pare a fi un termen care şi-a pierdut din însemnătate şi care aduce multora zâmbetul pe buze.Cu toate că trăim într-o epocă computerizată, elevii noştri sunt încă atraşi de povestiri despre Decebal sau Traian, despre Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. De câte ori nu ne-am văzut elevii ascultând nemişcaţi relatări din trecutul neamului nostru sau de câte ori cu greu am putut face faţă avalanşei de întrebări  care nu-şi mai aveau sfârşitul despre poporul român şi despre trecutul acestuia ?

Noi, cei care educăm mici personalităţi în devenire, suntem chemaţi să îndrumăm responsabil drumul valoric al fiecărui individ, de la valorile moral civice ale românilor, de la tradiţiile şi cultura populară românească până la integrarea acestora în marea familie europeană.

Citirea textelor cu conţinut istoric trebuie să asigure înţelegerea de către elevi a unora din cele mai importante reprezentări şi noţiuni istorice, cum sunt cele cu privire la cronologie (epocă, perioadă, mileniu, secol etc.), cele referitoare la viaţa economică (muncă, unelte de muncă), cele cu privire la organizarea socială şi viaţa politică (clase sociale, forme de stat, război drept şi război nedrept) etc..

Textele cu conţinut istoric înfăţişează date, fapte, fenomene sociale ce nu pot fi prezentate pe calea intuiţiei directe; în cuprinsul lor se întâlnesc numeroşi termeni şi denumiri noi pentru elevi, care redau culoarea epocii respective; însuşi limbajul unor texte are un anumit specific.

La lecţia :,,Din viaţa dacilor’’de Alexandru Vlahuţă elevii au aflat lucruri interesante despre strămoşii noştri, dacii şi romanii, despre naşterea poporului român, apoi au realizat un joc de rol cu titlul :,,Călătorie în timp’’. Deosebit de interesantă a fost propunerea  de a pregăti o paradă a costumelor dacilor şi romanilor. Am fost plăcut surprinsă să văd entuziasmul care a cuprins clasa când s-a stabilit că se va face această paradă, precum şi rapiditatea cu care elevii şi-au procurat costumele .

Dramatizările au fost o altă activitate deosebit de atractivă pentru copii, dramatizări care s-au realizat în cadrul lecţiilor :,,Dreptatea lui Ţepeş’’ şi Mănăstirea Putna’’ .

În clasa a II a, la lecţia :”Moştenirea urmaşilor’’ după Petre Dumitru Popescu, elevii au avut o serie de exerciţii aplicative dintre care : “Numeşte care sunt simbolurile (însemnele) României”. Li s-a explicat în prealabil că aşa cum fiecare om are un nume, care trebuie respectat, tot aşa orice ţară are însemne care sunt simbolul existenţei acesteia, dovadă chiar a istoriei sale.

Textele evocatoare prezintă ca eroi peronalităţi intrate în istorie, personaje fixate în memoria poporului – unele din ele cu aură de legendă – sau personaje desprinse din imensa şi puternica lume anonimă.

O categorie aparte a unor asemenea texte evocatoare o constituie legendele istorice, care au o mare valoare educativă, în special din punctul de vedere al cultivării unor sentimente de înaltă vibraţie sufletească. De aceea, în abordarea acestei categorii de texte cu conţinut istoric se cere a se recurge la un asemenea mod de analiză, care să asigure nu numai înţelegerea evenimentelor, a faptelor de legendă, ci – mai ales – semnificaţia acestora, în scopul valorificării lor sub raportul educativ.

Experienţa acumulată  a demonstrat că soluţia cea mai eficientă, care asigură realizarea dezideratului amintit, este aceea ca primul contact al elevilor cu conţinutul legendei să fie realizat prin povestirea învăţătorului sau înregistrări. O povestire caldă, nuanţată, expresivă, cu o intonaţie adecvată, cu pauzele şi accentele necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoţionează puternic şi menţine atenţia elevilor pe tot parcursul ei.

Povestirea învăţătorului poate fi însoţită de prezentarea unor imagini adecvate sau pe un fond muzical adecvat.

În acest sens, la lecţia “Mănăstirea Putna”, am folosit slide-uri cu imagini adecvate şi elevii au fost deosebit de antrenaţi sufleteşte.

Povestirea, realizată înaintea analizei propriu-zise a legendei istorice, oferă posibilitatea să fie introduse, la locul potrivit, cuvintele şi expresiile noi din text, pe care se vor contura, apoi, unele reprezentări şi idei istorice fundamentale. Practica folosirii povestirii în familiarizarea elevilor cu o legendă istorică nu exclude, fireşte, activitatea de analiză a textului respectiv, care, astfel, se desfăşoară pe un fond afectiv de mare efervescenţă. (fragment)