Studiu de specialitate: Motivaţia învăţării la şcolarul mic


Autor:  prof. înv. primar Stancu Liliana
Şcoala Gimnazială Işalniţa, Dolj       

   (…) Motivaţia este o dimensiune fundamentală a personalităţii, o variabilă internă cu rol de suport în elaborarea diferitelor procese şi capacităţi psihice. Este un ansamblu de factori care determină comportamentul subiectului, pune în mişcare conduita omului, furnizând energia necesară  funcţionării şi menţinerii  în  stare  activă a diferitelor procese psihice.   

           Motivaţia învăţării se  subsumează  sensului  general  al  conceptului  de  motivaţie  şi  se  referă la totalitatea  factorilor  care  îl  mobilizează  pe  elev  la o  activitate  menită  să conducă  la  asimilarea unor   cunoştinţe, la  formarea  unor  priceperi  şi  deprinderi. Ea  energizează  şi  facilitează  procesul. Exista  o  strânsă  relaţie  între  motivaţie  şi  învăţare. Motivaţia  este  una  din  cauzele  pentru  care  elevul  învaţă  sau  nu  învaţă, dar  poate  fi  şi  efectul  activităţii  de  învăţare, datorită faptului  că  rezultatele  activităţii  de  învăţare  susţin  eforturile  ulterioare  ale  elevului. Din punct de vedere psihologic, importantă este sursa de tensiune motivaţională în învăţare. Această sursă poate fi:

A) externă ( motivaţia extrinseca);

B) internă (motivaţia intrinsecă).

       Motivaţia extrinsecă  vizează:

* aşteptarea laudei, notei, recompensei materiale;

* dorinţa de afiliere (elevul învaţă pentru a face pe plac familiei care îl laudă, îl recompensează; elevul nutreşte dorinţa de a corespunde aşteptărilor profesorului; doreşte să fie împreună cu copiii de aceeaşi vârstă etc.)

* tendinţele normative (obişnuinţa de a se supune la norme, la obligaţii);

* teama de consecinţe neplăcute (teama de eşec, de pedeapsă);

* ambiţia;

* trebuinţa de statut ridicat ş.a.

  Motivaţia intrinsecă  cuprinde:

curiozitatea;

*  atitudine epistemică stabilă prin informaţiile furnizate de procesul învăţării;

*  interesele cognitive;

*  aspiraţia spre competenţă ş.a.

Pentru crearea motivaţiei este necesar să se prezinte elevilor scopul învăţării, domeniile de aplicare a cunoştinţelor, să fie apreciaţi pozitiv şi încurajaţi să-şi realizeze scopurile vieţii, să li se arate progresele făcute, să li se trezească curiozitatea pentru ceea ce trebuie să înveţe, precizându-se sarcinile învăţării individuale în raport cu ritmul de muncă al fiecăruia şi să folosim metode activ-participative. Exigenţa ridicată, recompensele şi activităţile extraşcolare sporesc motivaţia.

      3.  Partea aplicativă – Studiu de caz

Subiectul  studiului  de  caz  este  colectivul  clasei  a III –a  A (19 elevi),de  la  Şcoala  Gimnazială Işalniţa, jud. Dolj.Grupul  e format din elevi  cu  familii  organizate(17), familii  monoparentale(2).

Părinţii, în majoritate  cu  studii  medii, având  ocupaţia  de  muncitori  sau legumicultori. Copiii  sunt  dezvoltaţi normal, fără probleme  importante  de  sănătate.

Metodele folosite  pentru  cunoaşterea  motivaţiei  învăţării  şcolarilor  sunt: discuţiile  cu părinţii, cu elevii, observarea, chestionarul, studiul  documentelor  personale  ale  copiilor.

Chestionarul  este  o  metoda  de  cercetare  pedagogică  care conduce  la  dezvăluirea  unor motive, opinii, atitudini, interese etc. Am  aplicat  chestionarul  pe  întreg  efectivul  clasei (19 elevi) .

1.   < De  ce  mergi  la  şcoală  în  fiecare  zi? >

2  .< Se întâmplă să vii la şcoală  cu lecţiile nepregătite?

3.  < De ce?>

4.  < Când  înveţi  mai  mult ?>

5.  < Ce  obiecte  de  studiu   preferi ?> (fragment)