Studiu de specialitate: Abordarea şi rezolvarea unui conflict şcolar prin comunicare didactică eficientă


Autor:  Prof. înv. primar Stancu Liliana
Şcoala Gimnazială Işalniţa, Dolj

 Comunicarea didactică în situaţii de conflict

Pentru profesori, situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesională, dat fiind că o situaţie  conflictuală are  implicaţii atât asupra canalelor de comunicare, cât şi asupra mediului în care evoluează participanţii. Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul şcolar) şi într-un context specific (şcoala sau un spaţiu adiacent acesteia).

Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducând la eşecul /insuccesul acesteia. Deoarece profesorul şi şcolarul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activităţi comune bazate, în esenţă, pe comunicare didactică, este important de cunoscut şi acceptat următoarele:

Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane (profesorul şi şcolarul au experienţe de viaţă diferite, percepţii ale realităţii  diferite, dispoziţii diferite).

Conflictul poate fi tratat pe căi  pozitive sau negative:

–  Abordat pozitiv, conflictul, de regulă ideatic, poate determina dezvoltarea personală, afirmarea creativităţii, schimbarea socială; este constructiv;

–   Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive asupra psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea nervoasă este mare, nemulţumirile şi reproşurile sporesc); din această perspectivă este respins principiul acceptării reciproce;

Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru că nu pot fi controlate, îndeosebi cele neconştientizate. Întotdeauna un conflict poate fi soluţionat  dacă se cunosc sursele, dacă se respectă cele trei principii  strategice de rezolvare şi dacă se doreşte efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzător).

Conflictul din mediul şcolar trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi.

Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ distincte:

1. Dezacordul – apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;

2. Confruntarea – apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile fiecărei părţi;

3. Escaladarea – violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;

4. Descaladarea – începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate, spontaneitate, lipsa de logică la o discutare normală a intereselor parţilor aflate în conflict);

5. Rezolvarea – intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi obiectivă;

Analiza oricărui conflict şcolar relevă faptul că orice situaţie de comunicare afectată de o tensiune/conflict devine automat dependentă de trei factori:  sursa (emiţătorul), mesajul, mediul şi canalele  de comunicare.

În situaţiile deosebite de conflict, comunicarea profesor-elev este într-o măsură apreciabilă dependentă de precizia şi acurateţea mesajului, care trebuie să fie cuplat cu intenţia emiţătorului şi cu nivelul de percepţie al ascultătorului destinatar.

În concluzie, comunicarea didactică de tip faţă în faţă sau mediată electronic este condiţionată de calitatea celor trei factori, prezentaţi anterior. Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi să obţină o imagine mai clară despre ei înşişi şi despre societate, avem datoria de a transforma conflictele în şanse educative. Capacitatea de a aborda conflictele într-un mod constructiv contribuie la sănătatea mentală şi individuală şi are efecte pozitive asupra societăţii în general.

Principiile strategice de rezolvare a unui conflict

Pentru a minimaliza efectele distructive ale situaţiilor conflictuale, se poate propune respectarea următoarelor principia (elaborate de Morris si Everard în 1996):

             – principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil, încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna discuţia).

             – principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu distorsiona realitatea).

             – principiul 3- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care să participe(colaborând) persoanele implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau ameninţat sau ignorat.

–  principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu pierzi”. Se recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).

             –  principiul 5 – Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala. (fragment)

Un gând despre ”Studiu de specialitate: Abordarea şi rezolvarea unui conflict şcolar prin comunicare didactică eficientă

Comentariile nu sunt permise.