Studiu de specialitate privind avantajele aduse în teoria şi practica pedagogică de introducerea conceptului de curriculum


Autor: prof. Bucur Marius
Clubul Elevilor Năsăud 

            Conceptul de curriculum ocupă un loc central nu numai în ştiinţele educaţiei, dar şi în cadrul practicilor educaţionale contemporane, ceea ce face ca reflecţiile legate de elaborarea curriculum- ului să fie de cea  mai mare relevanţă.. Orice proces de reformă educaţională se desfăşoară în zona curriculară şi situează în prim plan preocupările privind elaborarea unui nou curriculum. Reforma învăţământului reprezintă o inovare complexă, realizată la nivel pedagogic, în condiţiile în care mutaţiile social- economice, culturale şi politice sunt atât de relevante, încât vechiul sistem educaţional devine necorespunzător şi este necesar să se echilibreze.

Unul din punctele forte ale reformei îl constituie curriculum- ul. Componentele curriculum- ului dispun de organizare unitară globală la nivelul întregului system de învăţământ, în funcţie de finalităţile şi scopurile educaţiei şcolare şi de organizarea diferenţiată pe cicluri şi tipuri de şcolarizare în funcţie de obiectivele educaţionale şi de modul însuşi de organizare a cunoaşterii umane. Aşadar, cunoaşterea umană dintr- o anumită epocă istorică impune direcţii noi în selectarea, prelucrarea şi transmiterea pedagogică a acesteia asigurând astfel nu numai continuitatea ci şi progresul cunoaşterii. Transpunerea cunoaşterii elaborate social în termini pedagogici este înfăptuită în relaţii ce cerinţele obiectivelor educaţionale. Aşadar şcoala şi curriculum- ul trebuie să ofere un cadru coerent şi flexibil, în care cooperarea, gândirea independentă, opinia liber exprimată, toleranţa şi valorile asumate de fiecare în parte să constituie dimensiuni definitorii.

Experienţa de învăţare şi formare reprezintă un avantaj pe care curriculum-ul îl promovează; ea reprezintă o componentă a structurii acestuia , care se referă la modalitatea personalizată de interiorizare a situaţiei de învăţare , la trăirea personală generată de o situaţie de învăţare , trăire care se poate obiectiva în modificări ale structurilor cognitive, affective sau psihomotorii. Ea reprezintă mai mult decât o reacţie personală la o situaţie de învăţare diferite, configurate şi modelate de propriile trăsături de personalitate şi de propria subiectivitate. Un curriculum nu poate anticipa registrul vast al experienţelor individuale, ci poate planifica situaţii de învăţare adecvate obiectivelor urmărite. Din perspectivă pragmatică, principala provocare a curriculum- ului o reprezintă transpunerea, “traducerea” temelor de studiat în experienţe de învăţare şi formare relevante

Introducerea conceptului de curriculum a avut ca rezultate şi avantaje următoarele:

ü  acordarea unei mai mari libertăţi şi autonomii de decizie curriculară profesorilor( care sunt mai aproape de nevoile educaţionale ale elevilor şi care sunt capabile să adapteze mai eficient conţinuturile la acestea) prin asigurarea dinamicii dintre segmentele obligatorii( trunchiul comun) şi cele opţionale ale curriculum- ului, în sensul creşterii substanţiale a ponderii celor din urmă, în vederea asigurării parcursurilor individuale de învăţare, prin oferirea oportunităţii ca elevii să îţi aleagă propriile trasee educaţionale.

ü  degajarea materiei de studiu, reducerea supraîncărcării informaţionale, accentuarea componentei de profunzime în defavoarea celei de extensiune şi creşterea , în acest fel a productivităţii curriculum- ului; am reuşit în acest fel în cadrul lecţiilor de istorie şi de geografie să îmi aleg temele mai interesante şi mai accesibile pentru elevi, sau chiar în funcţie de interesele pe care aceştia le manifestă;

ü  asigurarea unei mai mari coerenţe inter- şi transdisciplinare între curricula diverselor discipline;

ü  eliminarea inconsecvenţelor ştiinţifice- pedagogice, didactice şi de specialitate;

ü  introducerea în curriculum- ul învăţământului obligatoriu- ca elemente de concepţie noi- a activităţilor de învăţare, care au un rol în orientarea demersurilor didactice spre centrarea acestora pe elev;dintre aceste activităţi de învăţare , la activitatea la clasă m- am profilat pe următoarele activităţi de învăţare: stimularea căutării de idei noi, de noi posibilităţi şi aspecte ale interpretării, eventual redistribuirea unor roluri la sugestia copiilor, exerciţii de exprimare în fraze cât mai scurte şi concrete a tuturor ideilor sugerate de text, audiţii muzicale şi de basme, exprimarea orală, în cuvinte simple, a unor opinii referitoare la modul în care a fost interpretat rolul, exerciţii- joc de evaluare “Eu şi rolul meu”, activităţi de căutare creativă, exerciţii de formare a unui comportament scenic, exerciţii şi jocuri pentru atenţie, destindere, dicţie, activităţi individuale şi de grup;

ü  trecerea- prin intermediul noului curriculum- de la programele şcolare tradiţionale centrate exclusiv pe acumularea de informaţie, spre o proiectare curriculară de tip dinamic şi deschis, care valorizează un model centrat pe competenţe; acesta va viza formarea şi dezvoltarea unor capacităţi şi competenţe intelectuale şi acţionale funcţionale, a unui univers atitudinal şi motivaţional profund, precum şi a unui tip complex de cunoaştere şi formare, care vor asigura, graţie complementarităţii, adaptarea activă şi flexibilă a tinerilor la exigenţele mereu în schimbare ale societăţii; am putut astfel, în activitatea la catedră să introduc mai mult jocul, ca o introducere în arta de a munci, să dezvolt mai mult capacităţile creatoare ale şcolarului mic prin activităţi diverse de educaţie plastică sau educaţie tehnologică, am  încercat să găsesc modalităţi optime de integrare a elevilor de ciclul primar în ciclul gimnazial, punând accent pe interesele lor şi particularităţile de vârstă şi individuale; (fragment)