Studiu de specialitate – Violenţa psihologică


Autor: inst. Lăcătușu Alina
Gr. Șc. Alexandru Macedonski, Melinești, Dolj

Conflictul mocnea deja de ceva vreme în mintea lui M.V. Cu note slabe şi numeroase pedepse, mama lui nu mai ştia ce să-i facă să-l oblige să acorde atenţie şcolii şi să coopereze cu profesorii lui.

Tatăl, niciodată nu era acasă, iar din cauza facturilor ce trebuiau plătite, mama lucra în mai multe locuri. M.V. nu avea nevoie să cheltuie pentru nevoile sale; de aceea socotea că ar putea să abandoneze şcoala şi să-şi găsească un loc de muncă- ca să facă, în sfârşit, lucrurile pe care şi le dorea.

                Ce bine ar fi să scape de toate bătăile de cap:

– de certurile de la şcoală;
– de certurile cu mama;
– de orele plictisitoare;

                Avantajele erau clare. În curând avea să devină ,,un băiat pe picioarele lui”. 

                Cauze

– dificultăţile financiare ale părinţilor şi deci, nevoia de a munci peste program;

– frustarea afectivă (lipsa timpului afectat copilului/ familia stă puţin timp cu băiatul pentru că petrece mult timp la srviciu);

– lipsa banilor generează băiatului multe frustări, dezamăgiri şi stres;

– Puterea scăzută de înţelegere şi cumpătare a băiatului privind stilul de viaţă impus de veniturile săzute;

– incapacitatea băiatului de a beneficia de experienţele educaţionale şi sociale obişnuite, atât în şcoală cât şi acasă;

– insuccesul şcolar, ca urmare a fenomenului de ,,inadaptare şcolară”, ca marcă a perspectivei psihologice;

– se simte umilit de eşecurile şcolare;

– transformări pe plan psihologic: căutarea identităţii de sine; căutarea unui set personal de valori; câştigarea independenţei emo ţionale faţă de părinţi; nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini şi activităţi.

Măsuri de prevenire şi ameliorare a situaţiei 

1. Părinţii să se întreţină cu băiatul mai mult timp.

2. Copilul să fie mai puţin judecat, dar ajutat să devină propriul lui judecăto.

3. Să nu fie condamnat, ci pus în situaţia de a se reface şi recupera.

4. Autoritatea părinţilor trebuie să fie o realitate, dar şi o responsabilitate ce trebuie exercitată (copiii au nevoie de sfaturi, de vorbe, de iubire).

5. Şcoala să se concentreze mai mult asupra menţinerii ordinii şi disciplinei, asupra dezvoltării caracterului şi a responsabilităţii elevilor.

6. Părinţii să câştige încrederea în propriul copil, să aibă sentimentul de valoare personală a acestuia (să nu utilizeze cuvintele: prost, leneş sau expresiile: ,,Nu eşti bun de nimic!”, ,,Mi-e ruşine cu tine!”.

7. Examinarea psihologică a elevului cu probleme comportamentale.

8. Monitorizarea faptelor reprobabile, analiza periodică în consiliul profesorilor şi comunicarea măsurilor stabilite de conducerea unităţii.

Intervenţie

.. Convorbiri cu sociologi care să explice că abandonarea şcolii generează consecinţe grave asupra celor care abandonează şcoala- nu au şanse să câştige pe piaţa muncii, nu au şanse să fie integraţi în forţa de muncă.

.. La orele de dirigenţie şi la activităţile de consiliere şi orientare să se abordeze mai mult tema abandonului şcolar- elevii să fie atenţionaţi că, cei care abandonează şcoala se găsesc în imposibilitatea de a-şi valorifica cel puţin înzestrările elementare; riscă să aibă serioase dificultăţi financiare; consecinţe nefaste asupra căsătoriei şi familiei persoanelor în cauză.

.. Încercarea părinţilor şi a profesorilor de a comunica clar, chiar de a negocia :

– pentru o mai bună înţelegere şi pentru o mai bună ascultare;

– pentru satisfacerea intereselor ambelor părţi;

– pentru inventarea de noi opţiuni în scopul soluţionării conflictului, astfel încât, atât    adultul cât şi copilul să fie mulţumţi;

– pentru promovarea colaborării în găsirea unei soluţii comune.

.. Promovarea empatiei

Cum va analiza părintele: ,,Ce gândeşte copilul meu/ Ce simte/Cum am simţit când am fost adolescent/ Ce altceva se întâmplă în viaţa lui?”

Adolescentul: ,,Ce gândeşte părintele meu/ Ce simte/ Dacă aş fi părinte cum m-aş simţi/Ce aş face în situaţia aceasta/ Ce altceva se mai întâmplă în viaţa mamei sau a tatălui care face ca problema să fie dificilă?”

.. Personalul implicat în procesul de învăţământ să promoveze relaţii umane bazate pe respect, încredere şi cunoaştere, dar şi pe autoritatea dascălului.

.. Strategiile de prevenire a conflictelor sau a diferitelor forme de violenţă să promoveze cele mai utile modele:

– profesorul să se manifeste pozitiv în toate situaţiile şi să folosească stimulări adecvate prin care să ajute elevii să conştientizeze modul de rezolvare sau normele disciplinare (modelul Canter);

– să se promoveze ,,terapia realităţii” bazată pe analize şi dezbateri, pe raportarea permanentă a comportamentului la specificul mediului, la cerinţele şi dificultăţile lui (modelul Glasser);

– să impunem elevului capacitatea de a-şi face o autoanaliză şi să prevadă consecinţele abaterilor lui, cu sprijinul permanent al colectivului de elevi şi al educatorului (modelul consecinţelor logice);

– susţinerea comportamentelor pozitive prin confirmare, în scopul repetării lor şi lipsirea de susţinere a comportamentelor negative, în scopul diminuării lor (modelul modificărilor de comportament);

– să promovăm modelul ,,efectului de undă” (modelul Kounin), bazat pe sancţiunea aplicată unui elev şi acţiunea acesteia asupra grupului.

.. Afectarea unui timp special  soluţionării problemei prin optimizarea procesului de socializare şi conştientizarea faptului că violenţa este un act brutal, în afara regulilor şi legilor, incompatibil cu ideea de libertate.

Reclame