Studiu de specialitate – Influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării


Autor: prof. înv.primar Balauru Mihaela
Şcoala cu cls I-VIII Furculeşti, jud.Teleorman

Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate, subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul ales de adult,sub directa lui supraveghere, rol important capătă latura instructivă, elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare.

Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noţiunile dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale,accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţile de stimulare a capacităţilor intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurareaacestora.

– jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o formă plăcută, antrenând copiii la o activitate susţinută de un caracter de seriozitate totuşi;

– prin conţinutul şi sarcinile propuse antrenează intens operaţiile gândirii, dar şi imaginaţia;

– diminuează rigiditatea activităţii de învăţare făcând-o atractivă , cultivând  la copii curajul şi încrederea în forţele proprii;

– prin intermediul elementelor de joc transpune pe copil în lumea jocului;

– prin regulile jocului şi prin modul de rezolvare a acţiunii formează la copii conştiinţadisciplinei;

– prin crearea atmosferei atractive de desfăşurare a jocului se dezvoltă la copii interesul şi motivaţia pentru activitatea de învăţare.

Orice exerciţiu sau orice problemă poate deveni joc didactic dacă:

– formulează un scop prin raportare la obiectivele specifice fapt ce va determina finalităţi funcţionale jocului;

– formulează o sarcină didactică legată de conţinutul şi structura jocului, dar şi de nivelul devârstă;

– sarcina didactică să se refere la ceea ce trebuie să facă în mod concret copiii în timpul jocului pentru  a realiza scopul propus;

– foloseşte elemente de joc strâns împletite cu sarcina didactică, care se constituie în elemente de susţinere a situaţiei de învăţare;

– foloseşte un conţinut matematic prezentat într-o formă accesibilă şi cât mai atractivă;

– foloseşte material didactic variat, adecvat conţinutului;

– utilizează reguli de joc cunoscute anticipat – fiecare joc să aibă cel puţin două reguli: unacare să traducă sarcina didactică într-o acţiune concretă, una care să aibă rol organizatoric.

Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independenţa în muncă, precum şi spiritul de echipă, atenţia, disciplina şi spiritul de ordine în desfăşurarea unei activităţi, formează deprinderi de lucru corecte şi rapide şi asigură însuşirea mai rapidă, mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ aride pentru această vârstă.

Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul comun al grupului din care fac parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului angajarea pentru învingerea greutăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc şi, în final,succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine.

Prin joc se pot exercită cele mai complexe şi mai importante influenţe formative şi se înregistrează seria de transformări cantitative şi calitative necesare, potrivit condiţiilor interne sau externe necesare execuţiei lui. În  folosirea  jocului cu  şcolarii mici se reflectă şcoala, lumea şi viaţa şi reflexul lor cognitiv şi moral. Se asigură totodată adaptarea copilului la munca şcolară,dar şi accesibilizarea unor cunoştinţe mai aride sau  mai abstracte, ori consolidarea acestora,introduicându-l treptat pe copil în practica învăţării şi a muncii în genere.

Pornind de la aceste particularităţi ale şcolarului mic, jocul didactic este ridicat  la rang de principiu mai ales la clasele I şi a II-a.

Învăţarea prin joc va rămâne o componentă importantă a învăţământului primar din mai multe motive:

– respecta particularitaţile de vârstă ale elevilor;

– antrenează operaţiile gândirii elevillor: analiza, sinteza şi comparaţia;

– dezvoltă sipritul de iniţiativă şi independenţă în  muncă, perecum  şi cel de echipă;

– dezvoltă spiritul creator şi de obeservaţie, atenţia, disciplina şi ordinea în desfăşurarea unei activităţi;

– formează deprinderile de a munci corect şi rapid;

– conţine elemente distractive, relaxante;

– uşurează însuşirea şi consolidarea cunostinţelor;

– înlesneşte participarea activă la însuşirea cunostinţelor. (fragment)