Studiu de caz – Gândirea critică la elevi


Autor: prof. înv.primar Balauru Mihaela
Şcoala cu cls I-VIII Furculeşti, jud.Teleorman

Gândirea critică este un produs, un punct la care ajunge gândirea noastră în momentul în care gândim critic din obişnuinţă, ca modalitate firească de interacţiune cu ideile şi informaţile deţinute. Este un proces activ, care se produce uneori intenţionat, alteori spontan şi care îl face pe cel care învaţă să deţină controlul asupra informaţiei, punând-o sub semnul întrebării, integrând-o sau respingând-o.

Gîndirea critică apare când nu există mentalitatea ,,unicului răspuns”.

De multe ori gândirea critică este înţeleasă ca ,,atac la persoană”. A gândi critic nu înseamnă neapărat a avea o poziţie negativă, nerealistă, neeficientă, dimpotrivă, gândirea critică este un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente convingătoare, logice, raţionale.

         Critica poate fi:

– distructivă, ceea ce înseamnă a fi mereu împotrivă fără a avea un motiv întemeiat, raţional, de dragul de a ieşi în evidenţă;

– constructivă, ceea ce presupune a susţine cu argumente convingătoare, raţionale, anumite opinii.

Gândirea critică este un proces complex care începe cu asimilarea cunoştinţelor, cu dobândirea de operaţii şi procese mintale de procesare a informaţiilor şi continuă cu formarea de credinţe şi convingeri care fundamentează adoptarea unor decizii şi se finalizează prin manifestarea unor comportamente adaptative adecvate şi eficiente.

         A gândi critic înseamnă:

– a deţine cunoştinţe valoroase şi utile şi a avea convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;

– a-ţi forma opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării (criticii);

– a supune propriile idei şi ideile altora unui scepticism constructiv;

–  a construi argumente suficiente care să confere consistenţă propriilor opinii;

– a manifesta toleranţă, flexibilitate şi respect;

– a învăţa cum să gândeşti eficient evaluând şi testând mai multe soluţii.

Dacă elevii dumneavoastră sunt: receptivi, curioşi, gânditori independenţi, bine informaţi, activi mintal, vorbitori buni, profunzi, conştienţi de valoarea lor, creativi, pasionaţi pentru nou şi soluţii noi, înseamnă că au şanse să devină gânditori critici.

Gândirea critică este un proces activ, coordonat, complex, asemănător cititului şi scrisului, vorbitului şi ascultatului, care implică procese de gândire, care încep cu acumularea activă a informaţiilor ce se termină cu luarea de decizii bine argumentate. De asemenea, gândirea critică este un produs, adică un punct la care ajunge gândirea noastră în care gândim critic, ca o modalitate firească de a interacţiona cu ideile şi informaţiile.

Condiţii pentru promovarea gândirii critice şi a dezvoltării simţului critic.

Explorarea gândurilor, ideilor, convingerilor şi experienţelor, formularea acestora în propriile cuvinte, comunicarea reflexivă cu ceilalţi solicită timp suficient pentru a primi un feed-back constructiv din partea elevilor într-o atmosferă care încurajează comunicarea.

Elevii trebuie lăsaţi să speculeze, să creeze, să afirme diverse lucruri aberante la început, dar interesante prin perfecţionare sau schimbarea perspectivei într-un context caracterizat de încurajare şi productivitate.

Acordarea permisiunii de a face speculaţii va conduce la o diversitate de opinii şi idei care trebuie acceptate, altfel am limita gândirea elevilor reintroducând mitul răspunsului unic.

Implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare trebuie promovată permanent deoarece este un element esenţial al gândirii critice.

Gândirea se desfăşoară cel mai bine într-o atmosferă lipsită de riscuri, în care ideile sunt respectate. De aceea învăţătorul va trebui să demonstreze că şi ideile ,,tâmpite” fac parte din procesul de gândire, iar ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată, deoarece aceasta sufocă gândirea prin inducerea unui sentiment de risc personal. (fragment)