Învăţarea prin joc – învăţare creativă


Autor: ed.  Antonica Chilea
Grădiniţa  PP nr. 5 Lugoj, Timiş

În condiţiile în care activitatea didactică a cunoscut o serie de transformări privind finalităţile, baza materială, legislaţie, influenţa mediului social  şi procesul concret de instruire, realizat prin activitatea  cadrului didactic, a fost marcat de utilizarea mai frecventă a unor metode şi mijloace mai eficiente. Problema căilor şi a mijloacelor de modelare a copilului în vederea optimizării potenţialului său creator tinde să ocupe astăzi un loc prioritar în ansamblul preocupărilor ştiinţei şi practicii sociale.

Educaţia, instrucţia, învăţarea trebuie să fie utile pentru personalitatea celui care învaţă, iar utilitatea nu poate fi măsurată decât după eficienţa lor psihologică, după noile procedee, structuri şi organizări câştigate, adică după totalitatea progreselor dezvoltării realizate prin educaţie şi învăţare, problemele învăţării fiind în strânsă legătură şi unitate cu problemele dezvoltării.

            Activismul personal, învăţarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret în care se realizează dezvoltarea, formarea proceselor şi a capacităţilor psihice.

Invăţarea şcolară se realizează prin interrelaţia funcţiilor şi proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice cognitive. Va trebui să se ţină seama de caracteristicile intriseci ale copiilor, dar trebuie avut în vedere faptul că educatul este un sistem pe care îl creăm noi înşine, în mare măsură, prin educaţie. Dezvoltarea intelectuală, ca latură a dezvoltării psihice generale, este ea însăşi condiţionată de un felul cum decurge activitatea de însuşire a anumitor cunoştinţe şi priceperi. Cunoaşterea performanţelor şcolare şi optimizarea acestora necesită stăpânirea de instrumente specifice destinate cunoaşterii psihologice a elevilor. Acţiunea educativă devine eficientă în condiţiile în care procesul de formare se efectuează urmărind caracteristicile generale de personalitate.

Potenţialul fiecărui copil trebuie pus în valoare prin oferirea unor metode şi tehnici care să-i ofere posibilitatea de exprimare cu valoare individuală şi socială. Termenul de “învăţare“ cuprinde achiziţionarea şi practicarea de noi metodologii, noi priceperi, noi atitudini şi noi valori necesare pentru a trăi într-o lume în continuă schimbare. Invăţarea este, în fapt, procesul de pregătire pentru a face faţă unor situaţii noi.

Jocul conferă copiilor preşcolari multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa.

Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la înbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, crează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, de a accepta normele stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.

Pentru omul adult, jocul este plăcut, distrează, amuză, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lânga consumul nervos chiar şi la cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. În funcţie de vârstă şi de capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diferite pentru joc, pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuşeşte să se integreze condiţiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternică nu se resemnează, ci depune eforturi pentru a face faţă. Pentru copiii mai mari jocurile uşoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-şi etala puterile cu colegii lor de joc.  (fragment)