Dezvoltarea creativităţii în orele de limba şi literatura română


Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Scopul studierii disciplinei Limba şi literatura română în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.

Actul creaţiei este determinat decisiv de nivelul la care are loc comunicarea, în toate formele ei de manifestare. Chiar formularea conţinutului a ceea ce se transmite implică şi un efort de construcţie, cu elemente de creaţie simplă. Manualele şi programele actuale se bazează pe conţinuturi care duc la cultivarea creativităţii elevilor, prin diferite activităţi de învăţare. În planul de învăţământ, limba şi comunicarea ocupă locul cel mai important, deţinând un număr mare de ore pe săptămână. Acest lucru se datorează şi influenţei pe care literatura o are asupra psihicului uman şi a educaţiei oamenilor.

În studiul elementelor de construcţie a comunicării trebuie pornit de la învăţarea acestora prin mijlocirea limbii şi nu invers. Ele au rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcţie a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noţiunilor şi categoriilor gramaticale. Activitatea de formare a capacităţii de lectură/citire are drept conţinut creaţii literare, unele ale unor scriitori cunoscuţi. Cunoaşterea structurii unor texte, în special cele narative, orientează elevii către o exprimare originală, atât în ceea ce priveşte povestirea acestora, cât şi elaborarea unor compoziţii proprii. Povestirea textelor de citire sau a faptelor trăite, ori auzite, are un caracter reproductiv. De aceea valoarea lor ar creşte dacă s-ar solicita mai mult capacitatea de inventivitate, dacă s-ar cere elevilor să povestească despre fapte şi întâmplări imaginare, presupunând că acestea s-ar putea transforma în situaţii pe care copiii le-ar putea trăi în viitor. Sunt recomandate povestirile prin analogie, dar la timpul viitor, precum şi cele prin contrast. Întâmplările pe care le creează elevii solicită combinarea reprezentărilor, ideilor, cunoştinţelor de care dispun, îi îndeamnă să facă diferite presupuneri, să-şi imagineze situaţii posibile la care să participe ca personaje active sau  spectatori. Astfel poate fi solicitată şi gândirea probabilistică.

La povestirile prin contrast, dacă se relatează despre un personaj cu o conduită exemplară, se poate cere elevilor să construiască o povestire în care să apară un personaj cu însuşiri morale, fizice, opuse celui prezentat în text. O altă posibilitate prin care elevii pot interveni în continuarea povestirii o pot oferi textele cu caracter descriptiv. Astfel, ei sunt invitaţi să-şi imagineze ce lucruri ar putea întâlni în viitor, alături de peisajele descrise. Elemente de exprimare a opiniei personale cu privire la personaje, fapte, evenimente, stilul realizării creaţiei, ce le-a plăcut mai mult copiilor din lecţia de citire, constituie intervenţii creatoare ale acestora. Alte exerciţii de intervenţie creatoare pot fi: continuarea povestirii sau a conţinutului unor texte, exprimarea unui alt punct de vedere cu privire la deznodământ, răspunsuri la întrebări precum Ce s-ar fi întâmplat dacă…, Voi ce aţi fi făcut dacă…ş.a.

În analiza textelor aparţinând genului liric, calea principală prin care se poate cultiva spiritul creator o constituie, în primul rând, demersurile întreprinse pentru înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte, folosirea acestora în contexte noi, crearea unor structuri de limbă, a unor enunţuri cu ajutorul lor. Aceste demersuri se vor regăsi în toate împrejurările în care sunt în atenţie probleme de îmbogăţire, precizare şi activizare a vocabularului. Lectura unei cărţi implică circulaţia unor mesaje cu o încărcătură informativă şi formativă de mari dimensiuni. Cititorul este un receptor al mesajelor transmise de carte. El prelucrează mintal şi afectiv conţinutul cu valori multiple al expresiei scrise. Rigorile lecturii îl obligă să reţină conţinutul a ceea ce receptează prin lectură, fie în memorie, fie luând notiţe.

Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării şi se regăsesc în conţinuturile programelor şcolare la exerciţiile de formare a capacităţii de comunicare. Valoarea acestui conţinut al învăţării constă în marile sale resurse în cultivarea spiritului creator la elevi şi înseamnă dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar. Având în vedere importanţa limbii şi literaturii române ca obiect de studiu, dar şi importanţa acesteia în activitatea umană, am considerat că este necesar să ne ocupăm în mod special de câteva aspecte legate de dezvoltarea capacităţilor creative ale elevilor în cadrul lecţiilor de limba si literatura română. Aceste aspecte se referă, în special, la câteva strategii didactice adecvate şi eficiente care să contribuie cu maximă eficienţă la stimularea şi dezvoltarea creativităţii elevilor din ciclul primar. Creativitatea poate fi stimulată la nivelul întregii clase cu ajutorul unor strategii adecvate. Ea poate deveni o modalitate de învăţare cu multiple beneficii pentru şcolarii mici. (fragment)