Atractivitatea metodelor moderne în cadrul lecțiilor de istorie


Autor: prof. Horodincu Anișoara
Școala cu clasele I-VIII Draxini, jud. Botoșani

Centrarea demersului didactic pe elev este susținută de mai multe elemente prezente în programele școlare; așa sunt competențele și activitățile de învățare.

Profesorul de istorie  are misiunea de a găsi răspunsuri la problemele care apar chiar în cadrul orelor de istorie, el și elevii săi trebuie să desfășoare o varietate de activități: să interpreteze, să abordeze probleme sensibile și controversate ale istoriei, să utilizeze surse istorice de orice fel pentru a determina înțelegerea evenimentelor, faptelor istorice.

Istoria ca disciplină de învățământ contribuie la formarea gândirii logice, a spiritului critic prin formarea deprinderilor de a sintetiza, argumenta și interpreta în mod obiectiv fenomenele istorice. Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ și se realizeză prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative.

Stabilirea strategiilor didactice este rezultatul deciziei fiecărui profesor, dar care trebuie să țină seama de câteva condiționări, cu rol de repere, așa sunt:

– condiționări de natură psihologică care vizează particularitățile psiho-sociale ale elevului (nivelul de dezvoltare intelectuală, caracteristici ale personalității, motivația) și nivelul de aspirație al cadrului didactic .

– condiționări de natură epistemologică (o bună pregătire a domeniului de specialitate).

– condiționări  de natură pedagogică( metodele, mijloacele folosite pentru formarea și consolidarea competențelor, cunoașterea modalităților prin care activitățile de învățare pot contribui la formarea abilităților).

Strategiile interactive se bazează pe cooperarea între elevi în timpul lecției, astfel încât învățarea va fi rezultatul interacțiunii dintre aceștia, pe de o parte și dintre ei și profesor pe de altă parte. Elevii colaborează între ei pentru realizarea sarcinilor, își aduc propriul aport în cadrul grupei din care fac parte. Am constatat căelevii mai puțin interesați de lecțiile tradiționale  devin foarte efervescenți și implicați atunci când au de rezolvat o temă printr-o metodă activă. Dezavantajul acestor metode constă în faptul că sunt mari consumatoare de timp.    

Proiectarea lecției de istorie trebuie să țină seama de operațiile logice de care sunt capabili elevii la diferite vârste, caracterul formativ presupune metode centrate pe elev care solicită gândirea și imaginația.

Profesorul îmbină tradiționalul cu modernul în alegerea strategiei didactice,  metodele și procedeele didactice nu se folosesc izolat, ci întotdeauna integrate într-un sistem metodic. Exemplu de metode activ-participative: mozaicul, organizatorul grafic, brainstormingul, cubul, știu/vreau să știu/am învățat, turul galeriei, etc.

Organizatorul grafic

Ca metodă de învățare activă facilitează esențializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideea / ideile. Metoda ajută pe elevi să poată realiza o corelare între ceea ce știu și ceea ce urmează să învețe, iar pe profesori să conștientizeze mai bine ceea ce vor să predea și ceea ce vor să evalueze, să descopere punctele tari și slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.

Organizatorul grafic se poate folosi pentru prezentarea structurată a informației în cinci moduri: organizatorul grafic pentru monitorizarea structurilor de tip comparativ; de tip descriere; organizatorul grafic pentru structuri de tip secvențial; pentru structuri de tip cauză –efect; pentru structuri de tip problemă-soluție.

Organizatorul grafic pentru structuri de tip secvențial

Elevii sunt solicitați să listeze conceptele, evenimentele, itemii, lucrurile în ordine cronologică, numerică, deci etapizat, secvențial. (fragment)