Strategii didactice pentru identificarea şi rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasa în care există copii cu CES


Autorprof. înv. primar Claudia Antochi
Şcoala nr. 3 Siretu Mărăşeşti

Şcoala de tip incluziv este şcoala accesibilă, de calitate si care îşi îndeplineste menirea de a se adresa tuturor copiilor, a-i transforma în elevi şi a-i deprinde şi abilita cu tainele lumii. De aceea strategiile învăţării trebuie astfel adaptate încât să corespundă diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare, firesti, ale copiilor. Şcoala incluzivă se adresează copiilor prin adaptarea sa continuă, flexibilă şi dinamică la cerinţele dezvoltării şi învăţării acestora.

Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării în functie de cerinţele lor educative.
Acest tip de problematică cere educatorilor si profesorilor în primul rând urmatoarele acţiuni complexe care se referă la întreaga clasă, deci la toţi copiii:

a) cunoaşterea copiilor, a particularităţilor lor şi a diferenţelor dintre ei;
b) individualizarea învăţării;
c) folosirea strategiilor flexibile si deschise;
d) amenajarea corespunzătoare a mediului educaţional (ambientului) în aşa fel încât el să devină factor de intervenţie în învăţarea şi remedierea problemelor de învăţare;
e) valorizarea relatiilor sociale de la nivelul clasei si al şcolii în favoarea procesului de invăţare prin cooperare şi a parteneriatului educational. Principala cerinţă faţă de învăţare este individualizarea metodelor folosite pentru copiii cu dificultăţi de învăţare.

Referitor în mod ţintit la elevii care întâmpină dificultăţi, este necesar ca profesorii să cunoască şi să poată folosi o serie de strategii didactice cu care să identifice şi să sprijine rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasă.

În acest caz este de dorit ca profesorul clasei să respecte următoarele cerinţe:

– să cunoască bine dificultăţile de învăţarea ale fiecărui elev, modul lor de manifestare şi domeniul în care apar;
– să se asigure că elevii aflaţi în situaţie dificilă au achiziţionate aptitudinile prealabile;
– să adapteze materialul didactic folosit la fiecare temă;
– să procure material de sprijin atunci când este nevoie;
– să-şi rezerve un timp necesar în fiecare oră pentru a evalua eficacitatea activităţilor de învăţare şi de predare.

În aceste condiţii este evidentă grija profesorului pentru organizarea unor situaţii de învăţare la care să participle toţi elevii inclusiv cei cu dificultăţi.

Există o serie de cerinţe generale faţă de organizarea predării si învăţării în clasa obişnuită în care se întâlnesc copii cu dificultăţi de învăţare:

– aceşti copii au nevoie de o învăţare multisenzorială explicită care să-i facă să avanseze; nu este cazul să se piardă vremea cu activităţi repetitive asupra unor lucruri care s-au însuşit, ci mai curând să se varieze metodele şi suporturile de învăţare;
– copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de iniţiere adecvată în lectură şi scriere, ceea ce presupune de cele mai multe ori alte metode şi mijloace decât cele folosite în mod obisnuit de  educatorul clasei respective;
– este nevoie de structurarea cunoaşterii si de o doză bună de orientare pentru a se duce la bun sfârsit învăţarea şcolară. Cum acesti copii au probleme în organizarea informaţiei care provine de la simţurile lor, ei sunt adesea incapabili să prevadă şi de aceea trebuie să li se furnizeze un cadru adecvat şi structurat de învăţare în clasă, fiind mereu preveniţi de ceea ce urmează; (fragment)