Importanţa grădiniţei si pregătirea cadrului didactic din învăţământul preşcolar


                                                           Autor: prof. înv. preşc. Barbu Stela
Grădiniţa cu PN. nr. 6 Lugoj (structură a Grădiniţei PP. nr. 2 Lugoj)   

În contextul măsurilor privind aşezarea învăţământului din ţara noastră pe baze noi democratice,  o însemnată verigă a acestui sistem este învăţământul preşcolar, care are menirea de a oferi copiilor din ţara noasteă şanse  egale de adaptare la cerinţele şcolare.

Învăţământul preşcolar  din România a făcut timp de aproape patru decenii mari eforturi de a se moderniza sub aspectul structurii, al conţinutului  şi al metodologiei proprii.Eforturile respective , uneori suficient de optimiste şi promiţătoare au fost impulsionate de implicaţiile sociale ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, de metodele de reformă ale educaţiei preşcolarilor ,încercate cu mult succes în alte ţări. În aceată accepţie , învăţământul preşcolar a dobândit un  conţinut instructiv-educativ cu disciplinele şcolare, care se desfăşoară după o programă minuţioasă şi care urmăreşte pregătirea preşcolarului pentru  integrarea uşoară şi rapidă în activitatea şcolară.

Preocuparea pentru introducerea cat mai timpurie a copiilor intr-un sistem de educaţie instituţionalizat este justificată de faptul, că vârsta preşcolară şi şcolară mică reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Activitatea instructiv-educativă din grădiniţă se desfăşoară sub   îndrumarea directă a educatoarei .Prin specificul muncii pe care o desfăşoară , prin legătura permanentă pe care o are cu copilul, educatoarea contribuie la formarea omului de mâine , de aceea  munca ei este deosebit de valoroasă.

Pentru a putea desfăşura o muncă instructiv-educativă de calitate educatoarea  trebuie să fie foarte bine pregătită din punct de vedere profesional În primul rând, i se cere să cunoască temeinic psihologia şi  pedagogia preşcolară , precum şi metodicile învăţământului preşcolar. Pregătirea profesionala include, de asemenea şi cunoaşterea igienei preşcolare şi a unor noţiuni de logopedie şi defectologie .

Un rol din ce în ce mai însemnat în pregătirea educatoarei îl ocupă stăpânirea  cunoştinţelor şi a metodelor de studiere a personalităţii copilului ,aplicarea acestora în practica educativă.

În condiţiile unui învăţământ modern este necesar ca educatoarea să fie pregătită pentru mânuirea diferitelor aparate sau mijloace tehnice audiovizuale: aparat de proiecţie, calculator, videoproiector, etc. În pregătirea sa profesională educatoarea trebuie să ţină seama, că pedagogia ca şi celelalte ştiinţe se află într- o permanentă schimbare.Acest lucru implică necesitatea de a se perfecţiona în permanenţă , de a-şi îmbogăţi mereu cunoştinţele.

Educatoarea trebuie să  aibă de asemenea şi un larg orizont cultural .În educaţia artistică a copiilor ea trebuie să cunoască diferitele forme ale artei în general şi ale artei plastice  în special:desen ,pictură, modelaj , origami,etc.De aemenea trebuie să fie edificată asupra a  ceea ce este mai frumos în literatura noastră şi în literatura universală , mai ales în cea pentru copii.Din varietatea materialului literar, ea trebuie să selecteze ceea ce este mai valoros şi în acelaşi timp mai accesibil pentru copii.

Pentru asigurarea unei bune desfăşurări a activităţii  educaţionale este important să aibă dezvoltat spiritul organizatoric şi cel de ordine .Necesitatea acestor calităţi decurge din cerinţele organizării vieţii copiilor şi mai ales ale procesului instructiv-educativ.

Profesiunea de educatoare trebuie însuşită în mod sistematic. În acelaşi timp ea este şi o artă, căci cere din partea educatoarei să modeleze cele mai fine şi complexe materiale – sufletele copiilor. (fragment)