Studiu de caz – Motivaţia învăţării la şcolarul mic


Autor: instit. Popină Mirela,
Şcoala Nr.12, Buzău

Epoca în care trăim este dominată  de  o puternică  expansiune  a  ştiinţei  şi  tehnicii în  toate  domeniile  de  activitate  şi  de accelerare  continuă  a   ritmului  de  viaţă..

Creşterea rapidă a volumului de informaţii  în  toate domeniile, uzura accelerată  a cunoştintelor, pretinde adaptarea continuă a  obiectivelor şcolii, a conţinutului, formelor şi metodelor de învăţământ acestei dinamici  informaţionale.

Toate aceste condiţii externe influențează elevii orientându-i în însăşi  atitudinea lor faţă de învăţare, care , la cei mai mulţi dintre ei, este activă şi conştientă, corespunzând cerinţelor mereu crescânde ale societăţii.

Creşterea  volumului informaţional a dus, mai ales, la încărcarea planurilor de învăţământ, a programelor şi manualelor şcolare, ceea ce a condus la suprasolicitarea  funcţiilor  mnemice. Aceste condiţii afectează randamentul activităţii elevului şi , uneori , chiar sănătatea lui. Cauzele  acestei situaţii ar trebui căutate mai ales în predare şi, de asemenea, în lipsa unei  motivaţii  puternice  la  şcolari  faţă  de  sarcinile  lor.

Motivaţia este o dimensiune fundamentală a personalităţii, o variabilă internă cu rol de suport în elaborarea diferitelor procese şi capacităţi psihice. Este un ansamblu de factori care determină comportamentul subiectului, pune în mişcare conduita omului, furnizând energia necesară  funcţionării şi menţinerii  în  stare  activă a diferitelor procese psihice.

Motivaţia  constituie un ansamblu  de impulsuri, pulsiuni interne, energizări sau activări, stări tensionale sau mobiluri ale acţiunilor şi conduitei umane. (Paul Popescu‑Neveanu).

Subiectul  studiului  de  caz  este  colectivul  clasei  a II –a C (24elevi), de  la  Şcoala  Nr.12,  judeţul Buzău.

Grupul  e format din elevi  cu  familii  organizate (22), familii  monoparentale (2), părinţii, în majoritate  cu  studii  medii, având  ocupaţia  de  muncitori  sau  casnici şi doar 2 părinţi lucrează în învăţământ şi 4 sunt cadre militare. Copii  sunt  dezvoltaţi normal, fără probleme  importante  de  sănătate.

Metodele folosite  pentru  cunosterea  motivaţiei  învăţării  şcolarilor  sunt: discuţiile  cu părinţii, cu elevii, observarea, chestionarul, studiul  documentelor  personale  ale  copiilor.

Chestionarul  este  o  metoda  de  cercetare  pedagogică  care conduce  la  dezvăluirea  unor motive, opinii, atitudini, interese, etc. Am  aplicat  chestionarul  pe  întreg  efectivul  clasei (24  elevi) .

1. De  ce  mergi  la  şcoală  în  fiecare  zi?

Răspunsurile au fost:

  • pentru că vor să afle cât mai multe lucruri interesante;  15 elevi-62,5%.
  • pentru că şi-au făcut noi prieteni; 3 elevi-12,5%.
  • pentru că aşa spun părinţii; 3 elevi-12,5%.
  • alte motive; 3 elevi- 12,5%.

2. Se întâmplă să vii la şcoală cu lecţiile nepregătite?

15% dintre elevi au răspuns DA, 85% dintre ei au răspuns NU.

3. De ce?

Dintre cei care au răspuns că vin cu lecţiile nepregătite,  80% spun că uită, nu-şi notează tema, 10 % că nu au avut chef să o facă, 5 spun că nu se descurcă singuri şi alţi 5% nu găsesc un motiv întemeiat pentru neefectuarea temelor. (fragment)