Tehnici de evaluare a randamentului şcolar la matematică (IV)


Autor: prof. înv. primar Antoaneta Onel
Școala cu cls. I-VIII, Sagna, Neamț 

– continuare din nr. 8 – 

Probele practice oferă posibilitatea evaluării capacităţii elevilor de a aplica cunoştinţele în practică, precum şi a gradului de stăpânire a priceperilor şi a deprinderilor formate, realizând desene, utilizând date şi instrumente de lucru în diverse situaţii cotidiene.

Proiectarea eficientă a evaluării pe obiective / competenţe se poate realiza prin întocmirea unei Matrice de evaluare centrată pe capacităţi / competenţe. În mod similar, pentru disciplinele la care însuşirea / cunoaşterea unor elemente de conţinut este esenţială, se pot construi matrice de evaluare pe conţinuturi şi domenii de conţinut.

Pornind de la matricele realizate se pot construi apoi instrumentele cele mai potrivite pentru evaluarea capacităţilor  sau conţinuturilor prevăzute de programe.

In stabilirea instrumentelor  (componentelor) de evaluare  se ia în calcul specificul fiecărei discipline , nivelul de vârstă, nivelul de pregătire a clasei, specificul sintalităţii clasei şi  resursele materiale.

Ex. Matrice de evaluare la clasa I

Unitatea de învăţare: Numerele naturale de la 0 – 20

           Instrumente de evaluare/Obiective de referinţă Probăorală Probăscrisă Observaresistematică Temă de lucruîn clasă Probăpractică
1.2 să scrie, sa citească,să compare şi să ordoneze numerele naturale de la 0 la 20          
1.3 să efectueze operaţii de adunare şi de scădere în concentrul 0 – 20          
2.5 să exploreze modalităţi de a descompune numerele 0 – 20          
2.6 să rezolve probleme care presupun o singură operaţie          
2.7 să formuleze oral exerciţii şi probleme cu numere de la 0 – 20          
3.1 sa verbalizeze modalităţi de calcul folosite în rezolvarea unor probleme practice şi de calcul          
4.1 să manifeste o atitudine pozitivăfaţă de utilizarea numerelor          
4.2 să conştientizeze utilitatea mat.          

 Observarea sistematică a elevului în timpul activităţii didactice este o tehnică de evaluare ce furnizează învăţătorului o serie de informaţii, diverse şi complete, greu de obţinut astfel, prin intermediul metodelor de evaluare tradiţională. Observarea este adeseori însoţită de aprecierea verbală asupra activităţii / răspunsurilor elevilor.

Pentru a înregistra informaţiile de care are nevoie, învăţătorul are la dispoziţie diferite instrumente:

-fişa de evaluare pe bază de observaţii curente – foloseşte pentru înregistrarea unor date concrete despre elevi; poate fi folosită pe parcursul unui ciclu complet; cuprinde date asupra comportamentului copilului în anumite situaţii, servind la buna cunoaştere a acestuia, atât de către învăţător, cât şi de către părinţi; furnizează observaţii ce conduc la concluzii vizând evoluţia elevului pe parcursul şcolarităţii.

-scara de clasificare – indică frecvenţa cu care apare în comportamentul copilului o anumită atitudine faţă de a o activitate de învăţare sau de o sarcină de lucru; poate fi administrată unui singur elev sau unui grup de elevi.

-lista de control / verificare – înregistrează prezenţa / absenţa unei acţiuni / comportament la elevul respectiv într-o anumită situaţie.

Investigaţia oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creator cunoştinţele însuşite şi de a explora situaţii noi de învăţare pe parcursul unei ore de curs. Ea presupune definirea unei sarcini de lucru cu instrucţiuni precise, înţelegerea acestora de către elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu zisă, practică, prin care elevii îşi pot demonstra un întreg complex de cunoştinţe şi de capacităţi.

Proiectul este un demers evaluativ mai amplu ce permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării, ajungând la identificarea unor calităţi individuale ale elevilor. Conduce la organizarea şi sintetizarea materialului, generalizarea problemei, găsirea unor soluţii de rezolvare originale, prezentarea concluziilor.

Portofoliul este un instrument de evaluare complex, ce cuprinde colecţia muncii unui elev şi înregistrează progresul şi realizările acestuia. Oferă posibilitatea învăţătorului de a emite o judecată de valoare bazată pe un ansamblu de rezultate, oglindind complexitatea evoluţiei elevului.

Un portofoliu poate să cuprindă:

Date provenite din aplicarea instrumentelor de evaluare formalizate
  • rezultate la teste iniţiale
  • rezultate la teste formative
  • rezultate la teste sumative
Date privind comportamentul elevului  în clasă
  • observaţia sistematică
Date privind activitatea elevului în afara clasei
  • rezolvarea temelor
  • referate
  • proiecte
  • participarea la concursuri şcolare
  • preocuparea pentru aplicaţiile informaticii în domeniu

Autoevaluarea are drept scop să-i ajute pe elevi să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere, să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învăţării şi de standardele educaţionale, să-şi dezvolte un program propriu de învăţare, să-şi autoevalueze şi valorizeze atitudini şi comportamente.

Tehnici folosite
  • Autonotarea controlată- elevul îşi propune nota/calificativul
  • Notarea reciprocă sau interevaluarea
  • Completarea la sfârşitul unei sarcini importante  de învăţare a unui chestionar de forma:

–          Am învăţat…………..

–          Am fost surprins de faptul că………….

–          Am descoperit că………………………

–          Am folosit metoda ………..deoarece…………….

–          În realizarea acestei sarcini am întâmpinat următoarele dificultăţi……………..

Condiţii pentru educarea capacităţii de autoevaluare
  • Înţelegerea de către elevi a criteriilor de apreciere după care se conduce învăţătorul
  • Claritatea instrucţiunilor
  • Prezentarea obiectivelor / competenţelor  care trebuie atinse de către elevi
  • Asigurarea unui climat de cooperare învăţător-elev, elev-elev